Această stare de reverie se amplifică atunci când la clasa ei începe să predea o profesoară pe nume Johanna. Eleva se îndrăgostește iremediabil și se apropie tacticos, atrasă ca de un magnet. Învățarea tricotatului devine scuză pentru a petrece timp împreună la ea acasă. Dar audiența află întreaga poveste fragmentat, narată retrospectiv de protagonistă sau citită de mama și bunica ei din paginile pe care le-a scris pentru a nu uita experiența. Când visul e împărtășit, se deschide Cutia Pandorei. Secretul nu mai poate fi ascuns. Nimic nu mai poate fi ca înainte.
Ficțiunea se amestecă cu realitatea în volumul lui Johanne, astfel fiind lăsată o ambiguitate deliberată cu privire la veridicitatea întâmplărilor descrise. Dar ce rămâne neclar până la final este intenția profesoarei și nivelul ei de implicare emoțională. Chiar dacă se abordează problematica abuzului, iar rolurile de victimă și agresor oscilează, nu acesta este obiectivul filmului. Nici acela de a prezenta o tânără derutată de realizarea că îi plac femeile - acest aspect nu e luat în calcul aproape deloc.
Cu o distribuție majoritar feminină, farmecul peliculei rezidă în felul în care portretizează femeile din generații diferite, fiecare cu propriile frici, regrete și dorințe. Dinamica dintre fiică, mamă și bunică se construiește prin dialogurile autentice, iar conflictele interioare asumate le transformă în personaje vulnerabile și sincere, cu care publicul poate rezona indiferent de gen sau ani de viață. Deși este un coming-of-age, Drømmer / Dreams vorbește despre autodescoperire la orice vârstă, pentru că formarea identității reprezintă un proces continuu, iar din ea fac parte realitatea și fanteziile deopotrivă.