Filmul lui Piotr Winiewicz pornește ca o anchetă: un muncitor moare în condiții bizare într-un orășel german. Dar, rapid, firul narativ devine instabil. Naratorul e o versiune generată de AI a lui Werner Herzog, care vorbește despre mașini, om, sens și absurditate. Povestea curge haotic - și tocmai asta e miza: About a Hero nu vrea să lămurească, ci să destabilizeze.
E o construcție bizară, deliberat fragmentară, în care personajele - reale, fictive, fabricate - se suprapun ca într-un vis produs de rețele neurale. Cele mai intense momente nu sunt cele dramatice, ci cele în care simți că filmul se întreabă singur dacă mai e film. E ca un glitch care devine sistem, un bug ridicat la rang de poetică.
Imaginea se fragmentează, vocile se suprapun, iar cadrele cu aer documentar se dizolvă în ficțiuni speculative, fără ca spectatorul să mai știe exact unde se află. Fără a fi un elogiu al AI-ului, povestea arată cum, odată ce pui un algoritm să scrie, să joace, să simuleze vocea unui autor celebru, granițele dintre document și ficțiune se topesc. Nu mai vorbim despre ce e autentic, ci despre ce poate părea astfel. Iar asta ne spune ceva profund - și poate neliniștitor - despre lumea în care trăim.
Un film-oglindă, în care ceea ce vedem e construit să ne reflecte fricile legate de control, tehnologie și pierderea reperelor.