Ei bine, tocmai împotriva acestor obișnuințe internalizate se ridică atitudinea unuia ca Doru Chirodea, protagonistul acestui documentar biografic. Scăpat din închisoarea în aer liber care era România ceaușistă, Chirodea ajunge pe tărâmul libertății. Aici, în paralel cu muncile necalificate pe care le îndeplinește pentru a-și asigura traiul, începe să scrie poezie, chiar dacă engleza sa nu era la cel mai înalt nivel și reușește să publice în antologii dedicate tinerilor poeți. Constat, așadar, două fronde: una împotriva capitalismului, poezia fiind la fel de marginală acolo ca și aici, iar a doua împotriva imperialism lingvistic, care îți cere ca numai după ce ai primit credit cultural într-un domeniu sau într-o limbă, să fii autorizat să produci în cadrul acelui sistem.
Cu timpul, eroul nostru se întoarce în Timișoara locală. Frecventează un timp boema de acolo, și își duce liniștit viața mai departe, scriind poezie și publicând-o pe speze proprii, indiferent de succesul de public (inexistent).
În parte, documentarul urmează o structură clasică: amintiri despre tinerețe, care pot să fie în acest caz secondate de imagini video din arhiva personală la un ștrand în America, interviuri cu oameni relevanți din viața sa, filmări ca performance din diverse lecturi publice pe care le-a susținut, cu tot umorul rezultat din faptul că nu participa nimeni. Se adaugă și întâlnirea cu fiul său și, aș zice, contrastul dintre cei doi: amândoi încearcă să fie rebeli, doar că în cazul fiului rebeliunea este asumată, răcnită prin piercinguri. Dacă vreți, este încercarea apăsată a tânărului de a demonstra ceva înainte de a apuca să trăiască.
Realizatorul Bogdan Pușlenghea a mărturisit că tocmai asta l-a atras la persoana lui Chirodea și ulterior l-a determinat să facă un film despre el: încăpățânarea de a scrie poezie chiar și atunci când nu pare să fie cineva interesat. Bine, tot Pușlenghea a mai recunoscut că un factor important a fost și lipsa finanțărilor. Adică, în condițiile în care statul român are politici de finanțare culturală zgârcite și controversate, e mult mai ușor să filmezi pe cineva local decât să creezi ceva mai de anvergură.
Or, tocmai această atitudine cu adevărat rebelă a protagonistului a fost ceea ce m-a atras și pe mine la reclama filmului. Iar apoi, datorită montajului și răbdării regizorului Pușlenghea, care l-a urmărit, l-a filmat cu răbdare și a montat antrenant povestea poetului, așteptările mi-au fost confirmate.
Așadar, Un mal rebel este o odă non-conformismului real, funciar. Nu este vorba de calitatea creației și cu atât mai puțin receptarea pozitivă a acesteia. Nu este vorba nici despre cultura înaltă, cultura națională, cultura și gândirea critică sau despre industriile culturale, așadar, despre orice mod de a raționaliza, sistematiza și, într-un final, de a instrumentaliza creația care sunt la modă. Nu este un îndemn la rezistență prin cultură, ci la creativitate ca datorie morală față de tine însuți, față de umanitatea din fiecare. Este pur și simplu o mărturie despre ce înseamnă să trăiești mai conștient de tine însuți, de a încerca să prinzi în vorbe ceea ce se petrece în jurul sau înlăuntrul tău. Chiar și atunci când nu este nimic, așa cum sună titlul uneia dintre cărțile de poezie ale lui Doru Chirodea: NOTHINGology.