Scenariul scris de Murilo Hauser și Heitor Lorega se bazează pe colecția de memorii Ainda estou aqui semnată în 2015 de Marcelo Rubens Paiva, fiul protagonistei, și consemnează tragedia care a lovit familia atunci când tatăl lui, Rubens Paiva, a fost arestat și interogat, doar pentru a nu se mai întoarce niciodată acasă. "Infracțiunea" sa a fost ajutorul acordat deținuților politici în comunicarea cu rudele lor îngrijorate. În ciuda faptului că regimul respectiv se considera anti-comunist, metodele lui par să poarte o similaritate neliniștitoare cu cele implementate în închisorile țării noastre din aceeași perioadă. Acestea nu sunt arătate pe ecran niciodată, întrucât privim penitenciarul doar prin perspectiva lui Eunice, dar câteodată sunetele sunt chiar mai explicite decât imaginile.
Ce iese în evidență în această docudramă de epocă, totuși, nu este brutalitatea unui sistem totalitar, care din păcate reprezintă o caracteristică generală în astfel de circumstanțe, ci reziliența de care eroina a dat dovadă. Lupta sa neîncetată pentru dreptate, pentru cinstirea soțului ei și pentru liniștea familiei nu s-a încheiat decât atunci când i-a fost înmânat certificatul de deces, un act ce atestă crimele atroce comise de aparatul politico-militar și învăluite ani de zile în mister. Puterea de a sta dreaptă de dragul copiilor ei e inspirațională, un exemplu de urmat în vremuri întunecate, la fel și forța de a transforma durerea în activism și de a reaminti constant tuturor: "Sunt încă aici". Un ecou care se propagă chiar și după stingerea ei din viață.