După ce a pecetluit cu sânge pacea dintre clanurile arabe York și Lancaster, Rashida nu se mulțumește să devină mireasă pentru a uni familiile. Cea mai tânără fiică York vrea să fie regină peste lumea interlopă din Berlin și decide să facă orice îi stă în putință pentru a răsturna regulile patriarhatului. Ambițioasă și necruțătoare, protagonista mută războiul în propria familie. Intrigi, trădări, crime, iubiri interzise, totul în numele puterii. Dar conflictul este de fapt în ea însăși. Provine din copilărie, de când a fost martora bombelor ce i-au ras casa de pe fața Pământului. Și nici gloria, nici vreun statut nobil nu vor putea vindeca o rană atât de adâncă.
Împărțită pe mai multe capitole presărate cu referințe religioase, drama germană cu accente thriller îmbină filmul și artele spectacolului, aducând pe ecran tot ce e mai bun din amândouă. Camera dinamică oferă publicului perspective multiple asupra acțiunii și scenografiei. Replicile personajelor debordează de lirism încă de la început și interpretarea teatrală conferă producției un aer suprarealist. În schimb, decorul își pierde din veridicitate pe măsură ce Rashida alunecă tot mai mult pe panta distrugerii, până când nisipul și ceața o învăluie, iar ea ajunge să domnească peste un nimic asurzitor, potențat de sound design-ul realizat.
Clasica piesă shakespeariană devine astfel mai actuală ca oricând și filmul o folosește pentru a explora o traumă reală de care suferă milioane de oameni prinși fără acordul lor în vâltoarea războiului. Ura dă naștere doar la mai multă ură și în cele din urmă nu câștigă nimeni. Rămâne doar un deșert în lumina apusului de soare. Sau, cum afirmă protagonista, un orizont care se îndepărtează de fiecare dată când ne apropiem de el râvnind libertatea.