N-a fost să fie Beethoven, Spring Sonata, nici de data asta. Dar, a fost un excepțional program, Romantismul n-a dispărut, încă. În seara de 7 iulie 2025, în biserica Sfânta Sofia, în cadrul festivalului nostru. Lucrări pentru vioară și pian, dar și aranjamente curajoase pentru vioară și pian. Care mi-au creat o stare de confuzie, de iritare, de curiozitate, de uimire, de nefiresc, de bucurie. De ce să ascult o nocturnă (de Chopin) transpusă pentru vioară și cu acompaniament de pian, în loc să ascult lucrarea fix așa cum a fost compusă? De ce se vor fi străduit Milstein sau Sarasate sau Hermann să descompună, să rearanjeze și să recompună ceea ce avea, deja, o noimă, un înțeles, un sens? De ce să fie cuprinse în programul unui recital și astfel de lucrări?
Schubert, Violin Sonata in A Major Grand duo
Chopin (Milstein), Nocturne No. 20 in C sharp minor
Ysaye, Poeme elegiaque in D minor Op. 12
Mendelssohn (Hermann), Songs without words Op. 19 No.1
Kreisler, Caprice Viennois Op.2
Chopin (Sarasate), Nocturne Op. 9 No.2
Mendelssohn, Sonata in F major
Seara britanică de muzică a fost organizată de misiunea diplomatică a Regatului Unit la Skopje și de British Council. Ambasadorul Regatului Unit în Macedonia de Nord a venit împreună cu soția și fiul lor (care a dormit tot timpul, rezemat de perete, pus bine la colț, așadar, chiar de tatăl lui, altminteri ar fi căzut în fața invitaților). A privit artiștii fără interes și a ascultat plictisit. Lângă el, Președinta țării, încerca să deslușească ce se întâmpla în fața ei. Până când a priceput și a izbucnit, la fel ca ambasadorul, la fel ca directorul festivalului, în aplauze, între prima parte și a doua din ultima lucrare din program; apoi, din nou, între partea a doua și a treia. Deci, le plăcuse; era, așadar, un deal bun, o altă acțiune diplomatică și culturală bifată. A urmat un cocktail cu ușile închise. Dar cu foto deschise.
Jack Liebeck este un violonist britanic-german, născut în anul 1980. Este solist pentru muzică de film, profesor de vioară, director de festivaluri de muzică, solist concertist al multor orchestre, interpret de muzică sacră. Vioara pe care o folosește, Ex-Wilhelmj, oferită cu generozitate de Kathron Sturrock, a fost creată în anul 1785 de Giovanni Battista Guadagnini.
Katya Apekisheva este o pianistă renumită și apreciată, născută în Federația Rusă. A studiat muzica, a obținut premii internaționale, a cântat, ca solistă, cu mari orchestre, susține recitaluri, cu violoniști la fel de bine cunoscuți, organizează festivaluri de muzică. În Europa, să se înțeleagă bine.
A cântat, ca toți soliștii sau acompaniatorii de până acum, pe pianul Festivalului de Vară. Acordat perfect de acordorul oficial al festivalului.
Am apreciat calitatea programului pe care l-am ascultat, am admirat dialogul admirabil dintre violonist și pianistă, am acceptat aranjamentele lucrărilor pe care le știam ca fiind dintr-o altă poveste, cea a pianului, am adăugat încă o seară deosebită colecției pe care o construiesc de când am ajuns aici, pe 11 iulie 2025, începând cu seara dedicată tinerelor talente.
Dar despre toate concertele acestor zile urmează să aflați detalii în Highlights (partea a treia).
[i] Chiar dacă Winston Churchill nu a spus în realitate aceste vorbe, părerea sa despre artă a fost pozitivă - mai multe aici: winstonchurchill.hillsdale.edu/the-arts-what-are-we-fighting-for/