Violonistul Varujan Cozîghian ne-a părăsit la 20 octombrie 2025, la vârsta de 89 de ani.
Varujan Cozighian s-a născut la Constanța la 7 ianuarie 1936. A început studiul viorii cu profesorul Alexandrescu. A absolvit Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, și apoi Conservatorului Ciprian Porumbescu (actuala Universitate Națională de Muzică din București), unde a fost student al profesorului Garabet Avachian.
Varujan Cozîghian a susținut primul lui concert la 31 martie 1954, la Ateneul Român, interpretând Simfonia spaniolă de Édouard Lalo, sub bagheta dirijorului Mircea Basarab.
Talentul și rigoarea profesională a lui Varujan Cozighian au fost recompensate cu importante distincții, în cadrul unor faimoase competiții internaționale precum: Concursul Ceaicovski de la Moscova (1958) și Concursul George Enescu de la București (1958) și Premiul special Ruggiero Ricci, Geneva.
Varujan Cozighian a desfășurat în paralel o susținută activitate solistică oferind publicului de concert, momente memorabile din marele repertoriu violonistic, de asemenea pagini importante ale repertoriului universal din secolul al XX-lea și ale repertoriului violonistic românesc. A fost un muzician de bază al ansamblurilor camerale (a fondat în 1970 Cvartetul de coarde Pro Arte), a colaborat de asemenea cu pianistul și compozitorul Nicolae Brânduș, cu soția domniei sale, cu pianista Florina Cozighian. Una dintre paginile de referință ale repertoriului său cameral a fost marele opus enescian, Sonata a III-a, în la minor, "în caracter popular românesc, op. 25." Varujan Cozighian a oferit o versiune de referință a Concertului pentru vioară și orchestră de Aram Haciaturian. Repertoriul său a cuprins lucrări de Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski, Ernest Chausson, Antonin Dvořák, Gabriel Fauré, Aram Haciaturian, Édouard Lalo, Felix Mendelssohn, Wolfgang Amadeus Mozart, Niccolò Paganini, Serghei Prokofiev, Maurice Ravel, Nikolai Rimski - Korsakov, Camille Saint - Saëns, Dmitri Șostakovici, Henryk Wieniawski, George Enescu și Ciprian Porumbescu.
Violonistul Varujuan Cozîghian a susținut concerte de vioară cu lucrări ale compozitorilor români precum: Dumitru Bughici, Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu, Dumitru Capoianu, Tiberiu Olah și Mircea Basarab.
Rolul pe care maestrul Varujan Cozighian l-a avut în calitate de concertmaistru al Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu (1959 - 1982) a fost unul deosebit de valoros. În vremea cât a îndeplinit funcția de concertmaistru, denumirea de corzile de aur a reflectat un apelativ cu care se adresau dirijorii invitați și publicul de la Ateneul Român artiștilor din ansamblul orchestral. Încă din primii ani ai angajării sale la Filarmonica bucureșteană, la începutul anilor '60, a devenit un veritabil colaborator al maestrului George Georgescu, iar mai apoi, al maestrului Sergiu Celibidache, cu prilejul memorabilelor sale concerte susținute la București în anii '70.
În 1982, Varujan Cozighian a plecat din țară, pentru a conduce Orchestra simfonică din Bilbao, Spania, unde a cântat până în anul 2002.
Varujan Cozighian a susținut cursuri de măiestrie în țară, la invitația Catedrei de Vioară a Colegiului Național de Muzică George Enescu din București, în luna martie 2013.
Violoncelistul Cătălin Ilea, profesor al Universității de Arte din Berlin, afirma: "De la Varujan am învățat mai mult violoncel decât de la toți profesorii mei!"[1]
Varujan Cozighian a înregistrat la Electrecord: Passacaglia pentru vioară și pian de Matei Socor, Varujan Cozighian - vioară, Florina Cozighian - pian; Două studii în stil bizantin pentru vioară, violă și violoncel de Paul Constantinescu, interpretate de Cătălin Ilea - violoncel, Varujan Cozighian - vioară și George Popovici - violă.
Maestrul Varujan Cozighian rămâne în memoria multor muzicieni și melomani ca un artist profesionist de elită, demn de urmat!
NOTE
[1] Dumitru Avakian: Varujan Cozighian 77, un tezaur de muzică.
adevarul.ro/blogurile-adevarul/varujan-cozighian-77-un-tezaur-de-muzica
[2] Sârbu, Ion: Vioara și maeștrii ei - de la origini până azi: Editura Info Team, București, 2000, pag. 486, 487.
Varujan Cozighian s-a născut la Constanța la 7 ianuarie 1936. A început studiul viorii cu profesorul Alexandrescu. A absolvit Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, și apoi Conservatorului Ciprian Porumbescu (actuala Universitate Națională de Muzică din București), unde a fost student al profesorului Garabet Avachian.
Varujan Cozîghian a susținut primul lui concert la 31 martie 1954, la Ateneul Român, interpretând Simfonia spaniolă de Édouard Lalo, sub bagheta dirijorului Mircea Basarab.
Talentul și rigoarea profesională a lui Varujan Cozighian au fost recompensate cu importante distincții, în cadrul unor faimoase competiții internaționale precum: Concursul Ceaicovski de la Moscova (1958) și Concursul George Enescu de la București (1958) și Premiul special Ruggiero Ricci, Geneva.
Varujan Cozighian a desfășurat în paralel o susținută activitate solistică oferind publicului de concert, momente memorabile din marele repertoriu violonistic, de asemenea pagini importante ale repertoriului universal din secolul al XX-lea și ale repertoriului violonistic românesc. A fost un muzician de bază al ansamblurilor camerale (a fondat în 1970 Cvartetul de coarde Pro Arte), a colaborat de asemenea cu pianistul și compozitorul Nicolae Brânduș, cu soția domniei sale, cu pianista Florina Cozighian. Una dintre paginile de referință ale repertoriului său cameral a fost marele opus enescian, Sonata a III-a, în la minor, "în caracter popular românesc, op. 25." Varujan Cozighian a oferit o versiune de referință a Concertului pentru vioară și orchestră de Aram Haciaturian. Repertoriul său a cuprins lucrări de Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski, Ernest Chausson, Antonin Dvořák, Gabriel Fauré, Aram Haciaturian, Édouard Lalo, Felix Mendelssohn, Wolfgang Amadeus Mozart, Niccolò Paganini, Serghei Prokofiev, Maurice Ravel, Nikolai Rimski - Korsakov, Camille Saint - Saëns, Dmitri Șostakovici, Henryk Wieniawski, George Enescu și Ciprian Porumbescu.
Violonistul Varujuan Cozîghian a susținut concerte de vioară cu lucrări ale compozitorilor români precum: Dumitru Bughici, Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu, Dumitru Capoianu, Tiberiu Olah și Mircea Basarab.
Rolul pe care maestrul Varujan Cozighian l-a avut în calitate de concertmaistru al Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu (1959 - 1982) a fost unul deosebit de valoros. În vremea cât a îndeplinit funcția de concertmaistru, denumirea de corzile de aur a reflectat un apelativ cu care se adresau dirijorii invitați și publicul de la Ateneul Român artiștilor din ansamblul orchestral. Încă din primii ani ai angajării sale la Filarmonica bucureșteană, la începutul anilor '60, a devenit un veritabil colaborator al maestrului George Georgescu, iar mai apoi, al maestrului Sergiu Celibidache, cu prilejul memorabilelor sale concerte susținute la București în anii '70.
În 1982, Varujan Cozighian a plecat din țară, pentru a conduce Orchestra simfonică din Bilbao, Spania, unde a cântat până în anul 2002.
Varujan Cozighian a susținut cursuri de măiestrie în țară, la invitația Catedrei de Vioară a Colegiului Național de Muzică George Enescu din București, în luna martie 2013.
Violoncelistul Cătălin Ilea, profesor al Universității de Arte din Berlin, afirma: "De la Varujan am învățat mai mult violoncel decât de la toți profesorii mei!"[1]
Varujan Cozighian a înregistrat la Electrecord: Passacaglia pentru vioară și pian de Matei Socor, Varujan Cozighian - vioară, Florina Cozighian - pian; Două studii în stil bizantin pentru vioară, violă și violoncel de Paul Constantinescu, interpretate de Cătălin Ilea - violoncel, Varujan Cozighian - vioară și George Popovici - violă.
Maestrul Varujan Cozighian rămâne în memoria multor muzicieni și melomani ca un artist profesionist de elită, demn de urmat!
NOTE
[1] Dumitru Avakian: Varujan Cozighian 77, un tezaur de muzică.
adevarul.ro/blogurile-adevarul/varujan-cozighian-77-un-tezaur-de-muzica
[2] Sârbu, Ion: Vioara și maeștrii ei - de la origini până azi: Editura Info Team, București, 2000, pag. 486, 487.