Energia primitoare, sentimentul intim pe care sala Atelier a Teatrului Mic mi-o inspiră de fiecare dată a influențat de asemenea starea mea bună de spirit cu care intram în sala de spectacol. Veniți mulți, locuri puține!, cum zice Ovidiu Mihăiță, de la Teatrul independent Auăleu din Timișoara. Cu bucurie am reușit să prind un loc la Respirații (Lungs), o producție a Teatrului Clasic "Ioan Slavici" Arad în regia lui Cristian Ban.
Decorul spectacolului (Irina Chirilă) este încadrat într-o cutie, ușor improvizată de personalul tehnic al Teatrului Mic, ce ajută focusul spectatorului să fie concentrat strict la interiorul simplu al cubului. Pe scenă o canapea albă. Cea mai confortabilă și primitoare canapea albă. O plafonieră imensă luminează cu căldură acest unic element de decor (light design: Alex Dancu). Pereții cutiei sunt la fel de uniformizați cu canapeaua cea albă. Cei doi actori apar îmbrăcați în haine albe confortabile (sweatpants, hanorac, tricou) cu câte o sticluță de apă micuță (de copilași) în mână.
El îi propune Ei (Alex Popa și Calița Nantu) să aibă un copil, ceea ce devine un subiect dezbătut în cele mai variate momente din viața de cuplu a celor doi. Plecând de la probleme ecologice și viitorul planetei care pare incert și dăunător pentru generațiile viitoare, dilema asumării nașterii unui copil este o dezbatere ce pune în pericol relația lor, apărând frici, anxietăți, contradicții și provoacă certuri între ei.
Canapeaua albă, printre primele lucruri pe care un cuplu le cumpără când se mută împreună, este nu doar o sugestie a rutinei celor care locuiesc sub același acoperiș, a intimității și a confortului, ci reușește să devină și un magazin de mobilă, un club, o mașină sau alte spații în care cuplul își petrece timpul împreună. Simplitatea obiectului static în scenă și unicitatea sa, acest axis mundi al existenței lor împreună, permite privitorului să-și imagineze cu ușurință toate aceste locuri care fac parte din viața celor doi.
"Teatrul de canapea", așa cum l-a supranumit cu toată simpatia colega mea, prin simplitatea sa face ca jocul actoricesc să atragă cel mai puternic și să ofere o intimitate. Un format care te prinde, te simți parte din "sufrageria" lor.
Nu mi-am pierdut nicio secundă atenția, iar timpul a trecut foarte ușor. Alex Popa (El) și Calița Nantu (Ea) duc cu consistență și vivacitate un adevărat tur de forță care te trece dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta, la distanță de secunde. Prin micile gesturi, apropieri sau schimbări de poziție, presărate cu mult bun gust de regizor, este portretizată, prin puterea sugestiei, realitatea trăită de personaje. Spectacolul reușește să fie un carusel întortocheat de emoții umane, emoții trezite din multele situații diferite care îi pun la încercare pe cei doi și sunt rezolvate cu precizie, acuratețe și sensibilitate de actori, pe care cu ușurință i-aș fi urmărit cu aceeași atenție și într-un spațiu complet gol.
Respirații (Lungs) va rămâne unul dintre spectacolele mele preferate văzute în 2025, o experiență completă de viață în cuplu, pe care o voi păstra cu multă simpatie în suflet. Voi propune, de asemenea, o excursie la Arad cu foștii mei colegi din trupa de teatru din liceu, pentru a împărtăși împreună această experiență a textului cu care am cochetat, de data asta pus în scenă.
(foto: Andrei Gîndac)