La mulți-mulți ani de când a fost scris romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen, acea feministă înainte de vreme, dansăm tot pe orgolii, doar că muzica s-a schimbat. De data aceasta, balul se mută pe scenă, iar iubirea se joacă cu microfonul în mână și pe acordurile melodiei Can't Take My Eyes off You de Frankie Valli.
La drept vorbind, chiar nu-ți poți lua ochii de la montarea Mândrie și prejudecată (un fel de) de la Teatrul Excelsior. Dramatizarea realizată de Isobel McArthur pe conceptul Ce-ar fi dacă nu mai e totul despre personajele principale? aduce atmosfera din Bridgerton, iar în regia lui Alexandru Mâzgăreanu este definiția eleganței ironice, un dans între iubire și luciditate, între aparențe și vulnerabilitate. Austen ar fi zâmbit, fără îndoială, dacă ar fi fost în sală, văzând că fetele ei încă respiră și dansează, dar nu în secolul XIX, ci în prezent, la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2025.
Tabloul spectacolului se încadrează în cromatica albastru-roz (lighting design: Alexandru Mâzgăreanu). Scena devine un ring de dans înconjurat de pereți care alunecă lent și desenează camere imaginare, fiind acoperiți de tapet albastru pastel și de oglinzi uriașe, care multiplică fiecare gest și privire a actrițelor (decor: Andreea Săndulescu)
Poate că azi nu mai vedem așa multe servitoare, dar în secolul XIX, ele erau sufletul casei și aveau totul la mână. Flo (Camelia Pintilie), Tillie (Dana Marineci), Effie (Oana Predescu), Clara (Ana Udroiu) și Anne (Maria Alexievici) sunt delicioasele entuziaste care se vor costuma și ne vor plimba prin povestea de dragoste. Ele pot face ca o scrisoare să întârzie, un pahar să se umple mai repede și, cel mai important, ca două persoane să se întâlnească. De fapt și de drept, povestea principală le aparține tot lor. Distribuția exclusiv feminină, formată din 5 actrițe magnifice, va jongla cu numeroase roluri, travestiuri și energii, fără să piardă vreo clipă de farmec.
Piesa surprinde și dinamica socială a epocii, unde tinerelor doamne li se impunea căsătoria ca obligație, iar servitoarele, deși omniprezente, par invizibile pentru ochiul lumii. Regia arată că iubirea adevărată devine posibilă atunci când înveți să privești dincolo de aparențe și să aduni curajul necesar pentru a-ți urma inima.
Spectacolul respectă îndeaproape firul narativ al romanului, așa că luați popcorn și hai să prezentăm cine pe cine joacă.
Doamna Bennet, interpretată de Camelia Pintilie, o prezență scenică efervescentă, plină de entuziasm, cu acel strop de frivolitate și agitație care cucerește instant sala. Trăiește cu disperare și frica permanentă că nimeni nu va avea să moștenească locuința. Dacă în roman domnul Bennet era sarcastic și leneș emoțional, în această adaptare este pur și simplu un costum absent emoțional, lipit de un scaun. I se cere de nenumărate ori părerea, dar nu răspunde niciodată. Știți... și tăcerea e un răspuns.
În contrast, Camelia Pintilie îl interpretează cu splendoare și un șarm aparte și pe Fitzwilliam Darcy, transformând scena în paradisul contrastului și al expresivității. Agitația maternă și nevoia disperată de control a doamnei Bennet, se transformă în tăcerea elegantă și magnetismul interior a lui Darcy, cu o privire care trădează profunzime. Schimbarea de la vocea agitată a mamei la tonul stăpânit și grav a lui Darcy e de o finețe aparte.
Doamna Bennet are cinci fete, fără niciun moștenitor pe orizont, iar cu ochii de vultur, "vânează" un ales pentru ele. Jane Bennet, interpretată de Ana Udroiu, cade fără rezerve în vraja domnului Bingley, fan snacks-uri la petreceri, adus la viață cu farmec de Dana Marineci. Nu este și cazul lui Elizabeth Bennet, personificată de Oana Predescu, cea mai lucidă, care dorește o dragoste adevărată. Refuză hotărâtă avansurile domnului Collins (Maria Alexievici) și are nevoie de mult timp și câteva revelații ca să-l privească altfel pe Darcy.
Jane este trimisă pe cal spre iubire, dar se alege cu o răceală severă, iar Elizabeth o va îngriji, spre deranjul domnișoarei Bingley (Dana Marineci), competitoare în dragoste, ridicolă uneori, visând la un happy ever after alături de Darcy. Nu vă temeți, domnul Collins nu va rămâne al nimănui, fiind salvat de Charlotte Lucas (Dana Marineci), fata care ar lua orice bărbat doar ca să-și asigure viitorul.
Lydia Bennet, jucată de Maria Alexievici, flirtează cu inocența unui copil care se crede adult. Aceeași actriță dă viață și lui Catherine "Kitty" Bennet, cu apariții episodice și lui Mary, intelectuala casei, căreia niciodată nu i se acordă microfonul pentru o rundă de karaoke, în ciuda abilității vocale impresionante. Totodată, Maria Alexievici se ocupă și de pregătirea muzicală a actrițelor, reușind să nuanțeze fiecare moment muzical astfel încât să exprime poftele și emoțiile inimii.
E impresionantă versatilitatea actrițelor și fuga permanentă, schimbându-și înfățișarea și decorul cu o naturalețe care pare magică. Principalul punct de interes în caruselul de transformări este relația Elizabeth - Darcy, care nu prea începe așa de bine cum ar trebui. O confruntare între două mândrii și tensiune care se construiește din priviri.
Darcy, plictisit de societate, are grijă să rămână fascinat și să se îndrăgostească de Elizabeth, o idealistă în iubire, care îi dedică cu toată dragostea You're so vain de Carly Simon.
"Vanitatea e când te interesează ce cred alții despre tine, nu? Atunci când te interesează ce crezi tu despre tine, aia e mândrie."
O păuzică mică, mică în care se strâng dovezile haosului făcut de servitoare, după multe chipsuri și popcorn, împrăștiate prin sală, avea să ne pregătească pentru continuarea de-a dreptul dramatică a poveștii de iubire a lui Elizabeth.
Apariția surprinzătoare a Anei Udroiu în rolul Lady Catherine de Bourgh, înălțată, cu aer regal, într-o rochie roz, stil baroc, transformă personajul într-un amestec ferm de autoritate și autoironie.
Darcy își păstrează privirea atentă asupra lui Elizabeth de la prima întâlnire, deși nu recunoaște imediat sentimentele. O cerere în căsătorie, de care este mândru, va fi refuzată de Elizabeth, care crede că Darcy e răutatea întruchipată, că a ruinat destine, fără să știe cât de greu i-a fost lui să mărturisească sentimentele apăsătoare.
"Nu voi aminti niciunul dintre sentimentele care ți-au provocat atâtea dezgusturi." O scrisoare care îi rupe inima lui Elizabeth în două, va prezenta adevărul. Darcy suferă la fel, dar în spatele acestei stări se ascund secrete, pe care, în cele din urmă, Elizabeth le va afla. Doamna Gardiner, întruchipată cu delicatețe de Maria Alexievici, o reapropie pe Elizabeth de Darcy printr-o vizită la impunătoarea proprietate Pemberley.
Și surpriza serii, mezina familiei, Lydia, se mărită prima, cu George Wickham. Ana Udroiu îl transformă pe acesta într-un Napoleon carismatic, cu accent american, iar sabia lui face furori printre domnișoare, stârnind râsete în sală la fiecare apariție.
Ca sfârșit fericit al poveștii, Darcy, eroul nostru, face tot ce îi stă în putere să ajungă din nou la Elizabeth, mărturisindu-i dintr-o lojă fiecare gest făcut din iubire.
Muzica originală de Alexandru Suciu și adaptările arhicunoscutelor melodii, alese special să rezoneze cu mesajul piesei, de exemplu Holding Out for a Hero de Bonnie Tyler și It takes two de Marvin Gaye & Kim Weston, completată de vocile spectaculoase ale actrițelor și mișcarea scenică realizată de Mariana Gavriciuc, creează atmosfera perfectă pentru o seară memorabilă.
Costumele create de Alexandra Boerescu, cu o croială ingenioasă, care acum sunt rochițe de epocă, iar peste câteva secunde se transformă în soldatul napoleonian, cu o uniformă roșu aprins, în impunătorul Darcy și fermecătorul Bingley.
Sub umor și dans se ascunde ceva mai profund. Nevoia de a învăța să iubești. Domnișoarele au deja formate concepții, uneori părtinitoare, neavând curajul să vadă dincolo de aparențe. Se lasă ghidate de zvonuri și impresii, uitând că adevărata înțelegere vine cu timpul. Ele se află într-o luptă de supraviețuire specifică acelor vremuri, când drepturile nu erau a tuturor. Dar această luptă este trădată și de poftele inimii, care dictează căsătoriile.
Finalul spectacolului dă un sentiment de nedescris, după câteva ore în care începi să te atașezi poate prea mult emoțional de personaje și părțile dificile ale dragostei. Emoțiile lor devin pentru câteva momente și ale tale. E un spectacol care trăiește mult în inima fiecăruia, chiar și după aplauzele lungi și te face să revezi fiecare gând, replică și melodie dedicată.
"Toți suntem proști îndrăgostiți." - replică din roman a lui Charlotte Lucas, însumează cam tot ceea ce se petrece pe scenă. Nimeni nu știe exact ce vrea până când lasă orgoliile la o parte și nu mai ascunde ceea ce îl tulbură. Așa că ar trebui să nu revenim la presiunea de atunci, să dedicăm și noi Young Hearts Run Free și să urmăm dorințele noastre, chiar dacă par imposibile.
P.S: Poate că, până la urmă, Jane Austen ar fi fost încântată să vadă cum domnii ei au ajuns, în sfârșit, jucați de femei - și, probabil, mai bine înțeleși.
(foto: Mihai Georgiadi, Andreea Silvia Florescu, Volker Vornehm)