În cele ce urmează, notații la cald despre toate spectacolele văzute.
31.01.2026 - Nunta de argint (Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat așezat) (Trupa "Mihai Raicu")
O doamnă care a trecut prin pușcăria politică a anilor cincizeci povestea odată, într-un interviu din Dilema, că unul dintre gardieni, îndrăgostit peste poate de o pușcăriașă, s-a pornit într-o zi s-o înjure cu sîrg și disperare, într-un crescendo care pare să fi ținut mult - doamna în cauză spunînd că niciodată nu a auzit o mai pătimașă declarație de dragoste. Cam asta avem în quasi-monologul construit de Andrei Mihalache după textul lui Gabriel Garcia Márquez. În ziua nunții de argint, o soție își potopește soțul cu toate reproșurile posibile, spuse și răspuse, ba și cu unele noi, dezbrăcîndu-l de haina respectabilității pline de bani, arătîndu-l în toată meschinăria, micimea și bicisnicia lui de bărbat laș, suficient, poltron, incapabil nu doar să iubească, dar și să primească iubire... După care se îmbracă de stradă, își aruncă în WC bijuteriile (doar n-o să i le lase "ăleia") și-l părăsește.
Foarte bună interpretarea lui Carmen Frățilă: nuanțată, alternînd firesc registrele, trecînd cu ușurință de la o voce (vindicativă, a reproș amar etc.) la cealaltă (aproape șăgalnică, încă îndrăgostită, de fapt, de mizerabil). Cu atît mai de admirat cu cît, în sala Studio, apropierea de public expune și vulnerabilizează actrița. Față de textul lui Marquez, care e un monolog, în spectacol, soțul are cîteva, puține intervenții. Cosmin Domnișan rămîne, cum cerea originalul, așezat aproape permanent în fotoliu, mai mult ascuns în spatele unui ziar, dar e expresiv atunci cînd dă ziarul deoparte (indiferent că are sau nu replică).
Un spectacol bun, scurt, bine articulat, într-un decor (Cristian Gătină) bogat, de tip clasic și bine gîndit, care servește și ilustrează perfect textul, totul scăldat într-o lumină caldă, intimă (Ioan Iluță, Călin Mocan). O izbîndă.
Despre celelalte spectacole citiți aici.