În cele ce urmează, notații la cald despre toate spectacolele văzute.
01.02.2026 - Inevitabil (Trupa "Mihai Raicu")
Anunțat drept un "spectacol muzical de teatru-dans", această adaptare (Raluca Rădulescu) a povestirii Moartea lui Ivan Ilici, a lui Tolstoi, e, de fapt, un musical. Subiectul e cunoscut: aflat în pragul morții, Ivan Ilici, funcționar înalt, magistrat, își rememorează și, am zice azi, reevaluează viața, constatînd eșecul relațiilor de familie, ipocrizia socială, și negăsind autentică, sinceră decît mila omului simplu care e servitorul lui, Gherasim.
Firul narativ al celebrei povestiri e păstrat și îi prilejuiește lui Cătălin Mareș un rol memorabil în care etalează actorie de cea mai bună calitate, mai ales în partea finală a spectacolului (și a vieții personajului). Pe de altă parte, e greu de înțeles de ce a ținut regizoarea și coregrafa Baczó Tünde să facă un asemenea spectacol cu o trupă insuficient pregătită, antrenată pentru dans și cînt - e o constatare, nu un reproș: nu e obligatoriu ca orice artist să poată / știe face orice; e însă obligatoriu să nu-l pui să facă ce nu poate / știe în acel moment. Bărbații din distribuție, mai ales, au probleme serioase atît în solouri, cît și în scenele de grup: nu cîntă, ci dizează; nu dansează, ci se mișcă destul de greoi. Excepțiile fericite se numesc Andrei Gîjulete și Ciprian Vultur, amîndoi foarte buni și la capitolul actorie. Tot la capitolul actorie, se reține apariția discretă a lui Romul Moruțan, în Gherasim.
Spre deosebire de colegii lor, actrițele se descurcă mult, mult mai bine: Raluca Mara, Anette Marka, Roxana Fânață, Ioana Cheregi au datele necesare, interpretează, dansează și cîntă. Rezultatul e un spectacol amestecat, cu momente frumoase, puternice vizual, cu interpretarea de excepție a lui Cătălin Mareș, spectacol în care intenția regizorală e limpede conturată[i] și e bine susținută de scenografie și de lumini, dar e drastic sabotată de muzica destul de prost aleasă (Cári Tibor) și de (încă) lipsa de antrenament a trupei. Sper că, pe măsură ce se adună reprezentațiile, unele lipsuri de acum se vor corecta treptat.
Despre celelalte spectacole citiți aici.
[i] O nedumerire, totuși: oare de ce, în scena înmormîntării, preotul ortodox rostește slujba în latină?