Organizatorul galei de la București a fost Ars Gratia Regalia [3], Co-fondator-Alice Minoiu - Director Artistic și Marina Minoiu - Consultant artistic. Lumini: Alin Popa.
Spectacolul a constituit un omagiu de mare profil adus geniului coregrafic al lui George Balanchine [2], considerat "părintele baletului american" și una dintre cele mai importante figuri ale dansului secolului al XX-lea.
În dreapta și în stânga scenei, erau amplasate două ecrane uriașe. pe care se puteau vedea prim-planuri ale dansatorilor.
Programul - având coregrafia lui George Balanchine © The George Balanchine Trust - a cuprins:
1. Moment din Who Cares? (Cui îi pasă?), pe muzică de George Gershwin, dansatori: Hannah O'Neill și Germain Louvet (Paris Opera Ballet), costume de Karinska (design).
2. Pas de Deux din Apollo, pe muzică de Igor Stravinski, dansatori: Caroline Baldwin (Royal Danish Ballet) și Alban Lendorf (international guest artist), costume de Royal Danish Ballet
3. Pas de Deux din Cortège Hongrois (Procesiunea maghiară), pe muzică de Alexander Glazunov (din Raymonda), dansatori: Sarah Mearns și Tyler Angle, New York City Ballet. Costume, New York City Ballet.
4. Pas de Deux din Emeralds, pe muzică de Gabriel Fauré din Pelléas et Mélisande și Shylok, dansatori: Virna Toppi și Nicola Del Freo (Scala din Milano), costume de Karinska.
5. Pas de Deux din Theme and Variations, pe muzică de Piotr Ilici Ceaikovski, dansatori: Karina González și Angelo Greco (Houston Ballet), costume Houston Ballet.
6. Sonatine, pe muzică de Maurice Ravel, dansatori Hannah O'Neill și Germain Louvet (Paris Opera Ballet), costume Paris Opera Ballet
7. Pas de Deux din Rubies, pe muzică de Igor Stravinski (din baletul Jewels), capriccio pentru pian și orchestră, dansatori Karina González și Angelo Greco (Houston Ballet), costume Karinska - Miami City Ballet.
8. Tschaikovski Pas de Deux, pe muzică de Ceaikovski, dansatori : Caroline Baldwin (Royal Danish Ballet) și Alban Lendorf (international guest artist), costume de Karinska - Royal Danish Ballet.
9. Pas de Deux din Diamonds, pe muzică de Ceaikovski (Simfonia nr. 1), dansatori: Sarah Mearns și Tyler Angle, New York City Ballet, costume de Karinska.
Prezentatoarea Ada Condeescu a rostit câteva cuvinte despre concepția coregrafică a lui George Balanchine, arătând că maestrul evita povestea, definind dansul ca pe o muzică transferată în mișcarea corpului.
Acest spectacol a fost o premieră pentru România, ca punte între Europa și America, un tip de dans autentic Balanchine. Ada Condeescu a remarcat prezența, în foarte numerosul public (aproximativ 4.000) de la Sala Palatului, a lui David Popovici - Campionul mondial și olimpic la natație - și a actorului Victor Rebengiuc (93 ani), căruia i-a urat "La mulți ani!"
De la început, am intrat într-o lume a frumosului coregrafic. Vizualul îmi era copleșit de efecte ale unui rafinat simț estetic: mișcări extrem de cursive, flexibile și precis controlate, fără excese acrobatice, însă generând prin grația lor un sentiment de mare noblețe. Într-adevăr, nu îmi amintesc să fi văzut o contopire atât de clară între muzică și dans. Fiecare piesă urmărea atât ritmul (formule clasice), cât mai ales frazarea muzicii. De pildă, admiram cum o temă largă, ce se încheia cu o fermată (suspendare precedată de o rărire a tempo-ului), era transpusă în anvergura lanțului de pași ce străbătea milimetric scena de la stânga la dreapta, adăstând încheierea pe o cadență a muzicii.
În prima partea a galei, am sesizat calmul și splendoarea mișcărilor balerinilor, o coregrafie neoclasică. Iar în partea a doua a spectacolului, după pauză, piesele erau ceva mai alerte, incluzând virtuozitate individuală.
În Who Cares? (Cui îi pasă?), creat de Blanchine în 1970, Hannah O'Neill și Germain Louvet aduceau un omagiu energiei, nonșalanței și spiritului New-Yor-ului. Ei au reușit să redea atmosfera de swing, umor și strălucire, pe o muzica cu valențe de jazz (Gershwin).
În Pas de Deux din Apollo, frapau mișcările bruște din cap și mâini ale dansatorilor, perfect sincronizate. Neobișnuitul costum asimetric al lui Alban Lendorf concorda cu cel de un alb imaculat al costumului Carolinei Baldwin.
Creat în 1928, baletul Apollo a lui Igor Stravinski "urmărește maturizarea zeului, sub îndrumarea muzelor. Coregrafia lui Balanchine renunță la ornamentație, în favoarea clarității, formei și expresiei esențiale".
Cortège Hongrois este un balet elegant creat pe muzica lui Franz Liszt. Lucrarea evocă o procesiune stilizată, cu mișcări ample. Lucrarea reflectă fascinația lui Balanchine pentru tradiția europeană, reinterpretată printr-un lirism neoclasic. Sarah Mearns și Tyler Angle au impresionat publicul prin mișcările lor coregrafice sugestive: acele unghiuri drepte dintre brațe, verticala creată de o "șpagată", precum și prin simbioza cu ritmul muzicii (subdiviziuni).
În Pas de Deux din Emeralds, pe muzică de Gabriel Fauré din Pelléas et Mélisande și Shylok, dansatorii Virna Toppi și Nicola Del Freo evocau rafinamentul tradițional francez, precum și melancolia, prin mișcări coregrafice fluide, realizate cu grație. Acele rotiri în jurul balerinei cu rochia ei verde vaporoasă, mă duceau cu gândul la o albină în zbor, ce se învârtea în preajma corolei unei flori.
În Pas de Deux din Theme and Variations, dansatorii Karina González și Angelo Grecosz evoluau pe o muzică romantică a lui Piotr Ilici Ceaikovski. Pe scena luminată în mov și pe fondul solo-ului de vioară (o cadență înțesată cu triluri), dansatorii înveșmântați clasic în alb, executau salturi, piruete și ridicări, toate parcă voit cu o lentoare paralizantă. Se poziționau pe o diagonală imaginară. Aveam impresia că dansează în apă, întâmpinând rezistența lichidului.
Aplauzele prelungi ale publicului se auzeau după fiecare pereche ce dansa pe scena Sălii Palatului din București.
În continuarea galei de la Sala Palatului, după pauză, tot ce se petrecea pe scenă părea mai alert. De curând aflasem despre noțiunea de oră bizantină, care în funcție de anotimp se contractă, uneori la 50 de minute, când ziua este mai scurtă. Tot astfel, în artă timpul este subiectiv, este cel creat de interpreți. În piesele ce au urmat, balerinii se mișcau cu virtuozitate, făceau salturi dezinvolte, arcuiri ample, inițiau figuri atipice, moderne.
Totuși, predomina ideea că balerinul are rol doar de consort.
În Sonatine, însă delicatul era în prim-plan. Pe muzica subtilă și plină de finețe a lui Maurice Ravel, dansatorii Hannah O'Neill și Germain Louvet aduceau stări de armonie și introspecție, urmărind cu cerbicie fraza pianului.
Diamonds, a treia parte a tripticului Jewels - balet emblematic, creat în 1967 de Balanchine pentru New-York City Ballet este o coregrafie abstractă în care se regăsesc lucrările Emeralds și Rubies. Admirabil au interpretat acest balet Sarah Mearns și Tyler Angle. Sunt convins că în patinajul artistic, unele mișcări sunt preluate din balet și probabil și din cel creat de celebrul coregraf George Balanchine.
Finalul Galei Balanchine's Legacy i-a readus pe scena Sălii Palatului pe toți dansatorii, în aplauzele entuziaste ale publicului.
Am vizionat un spectacol într-adevăr unic, o gală de balet memorabilă, având șansa de a primi acces la "moștenirea" unuia dintre cei mai influenți creatori ai dansului secolului al XX-lea, George Balanchine.
NOTE
[1] George Balanchine s-a născut în 1904, la Sankt Petersburg, Rusia. A studiat la Școala Imperială de Balet din orașul natal, a dansat la compania de balet a Teatrului Mariinsky, unde a început să coregrafieze scurte lucrări. În 1924 a plecat în Europa invitat de impresarul Serghei Diaghilev, alăturându-se companiei Ballets Russe. În 1933 si-a format la Paris propria companie Les Ballets. Susținătorul artelor, americanul Lincoln Kirstein, l-a convins să plece în SUA, unde a fondat în 1934 School of American Ballet. În 1946 a fondat Ballet Society, devenită în 1948, unde Balanchine a fost maestru de balet până la moartea sa în 1983. În cariera sa, de peste 60 de ani, a creat 425 de coregrafii, pe muzică de Piotr Ilici Ceaikovski, Igor Stravinsky, Maurice Ravel, Gabriel Fauré, Alexander Glazunov și George Gershwin, capodopere interpretate în întreaga lume.
[2] Ars Gratia Regalia este un brand cultural fondat în anul 2019, cu scopul de a dezvolta proiecte culturale de excepție în România. Astfel, au fost realizate Gala de balet Carmen Sylva, la Teatrul Național Ion Luca Caragiale din București (2020), la care au participat balerini din teatre europene precum: Staatsballett Berlin, Teatrul Mariinsky, English National Ballet, Royal Danish Balett, Opera Națională din București; o producție video pe muzica Mariei Tănase - Arta pe Scena Nouă (în perioada pandemiei), concertul Sounds and Seneses, București (2023), proiectul Consumed, Despre zbucium și regăsire (2023), Gala Internațională de balet Once Upon a Winter's Dream, la Teatrul Național Ion Luca Caragiale din București (2024), cu balerini de la Royal Ballet.
[3] Program de sală PiArt Vision, Ars Gratia Regalia, 11 februarie 2026, pag. 25.