Nu, nu este vorba despre ceva "interactiv" cu publicul, după cum s-ar putea crede, deși acesta este somat să participe și să reflecteze. Regizorul Lendvai Zoltán abordează scenariul scris de Varga Lóránt ca pe o dezbatere activă pe teme de educație și de relații inter-umane. Distanța mică dintre spectatori și actori ne face părtași la problematica textului, ne face să ne simțim implicați direct în dezbatere. Așadar suntem într-o cameră de hostel unde s-au adunat cadrele didactice însoțitoare ale grupului de elevi de la o școală modestă, care se află în excursie într-o altă localitate cu corul școlii. Ba chiar este momentul în care, după festivitatea de premiere, profesorii se bucură de performanțele profesoarei de muzică, pe nume Kloé, interpretă Rappert-Vencz Stella, după ce, ca introducere, ne sunt proiectate pe suprafețele geometrizate ale camerei secvențe din corul de copii premiat.
Sărbătorirea succesului se face cu alcool și cu laude. Cu bună dispoziție și chef de distracție. Atmosfera colegială, colocvială, face loc și unor dezvăluiri din plan personal, pe măsură ce dialogul se mută din sfera discuțiilor despre îndatoririle didactice în zona mai sensibilă a intimităților tăinuite. Sunt incriminate obrăzniciile elevilor și se caută soluții, metode pentru un sistem educațional eficient, adaptat condițiilor din societatea actuală. Mereu această obsesie tărăgănată. Noi și cât mai îndrăznețe măsuri pentru eficientizarea sistemului educațional.
Mai radical se exprimă profesorul de istorie Ferencz, interpretat în tempo verbal percutant de Nagy Csongor Zsolt. El vine cu propuneri dure, afirmând o personalitate dinamică, puternică, reformatoare. Abia în partea a doua aflăm motivul acestei tirade de revendicări propuse.
Temperamentul coleric al lui Ferencz se dezvăluie în toată goliciunea lui. El îi cere la modul violent, imperativ și ultimativ actualului director al școlii, Tamás, profesor de literatură (interpret Varga Sándor) să demisioneze din funcție întrucât nu e bun pentru așa ceva. Toți rămân șocați și din acest moment șirul reproșurilor și al atacurilor la persoană se revarsă ca o avalanșă ce nu mai poate fi oprită. Furtuna provocată de profesorul de istorie îi pune în dificultate pe colegi. Viclenia lui Ferencz e eșalonată în trepte de mărturisiri epatante. Bun coleg, el pozează în strateg instituțional, dotat cu inteligență și ambiție de afirmare pe plan profesional, dar în el se ascunde un mic dictator care vrea să dețină în mâna lui puterea unui conducător de grup social ușor de momit cu vorbe frumoase. După modelul dictatorilor din istorie, firește. Moda textelor dramatice împănate cu citate celebre își găsește în Interaktiv / Interactiv exemplificări de substanță.
Se pedalează pe ele cu fervoare și patimă motivațională pentru caracterizarea personajelor prinse în luptă pentru interese meschine. Aici avem citate din Voltaire, Einstein, Stalin plasate, cu abilitate, în momente referențiale din curgerea dezbaterilor pe care colericul profesor de istorie nu pregetă să le considere o lecție de analiză interactivă a grupului profesional desemnat. Se marșează pe hărțuirea morală și sexuală a colegilor. Intriga reconstruiește, in nuce, manevrarea de orice fel și la orice nivel a oamenilor creduli, care și-au păstrat bunul simț și credința în valorile umanului și ale civilizației. De bună seamă că rebelul profesor de istorie nu face parte, spiritual vorbind, din gașca lor. El se crede deasupra și e deasupra prin ambiția de a dobândi puterea asupra celorlalți ca în orice regim politic totalitar.
După cum spuneam, Ferencz e un mic dictator care nu poate fi oprit în ascensiunea lui, precum exemplul similar al unui simbolic "Arturo Ui" brechtian. Desigur, nu poate fi omis de aici nici șantajul sexual devoalat treptat. Tortura psihică exercitată asupra colegilor și colegelor este de dimensiuni uimitoare, sâcâitoare, greu de suportat. Deși în final susține că totul a fost doar un joc și rupe hârtia de demisie semnată sub presiune de directorul Tamás, nu e exclus ca mai târziu să se folosească de ea, șantajând viclean în continuare, căci istoria se repetă.
Ofertant pentru actori, spectacolul regizat de Lendvai Zoltán aduce în fața spectatorilor cinci dintre actorii de frunte ai Teatrului de Nord Trupa Harag György. După fulminantul Richard III, Nagy Csongor Zsolt reușește o altă performanță actoricească de prestigiu în rolul bătăiosului profesor de istorie care pune în mișcare tot mecanismul intrigii. El susține dinamica personajului la cotele unei răvășitoare mistuiri de sine. Rostire înverșunată, mișcare agitată, răscolitor în replică și acțiune.
În contrast cu el apare figura creionată ca ins molatic de Varga Sándor, directorul de școală cu abilități reduse de conducător, speculate cu sadism de firea hotărâtă a intrigantului Ferencz.
Un aer de feminitate orgolioasă condensează în joc Bogár Barbara, frumoasa interpretă a Emmei, profesoara de matematică, încurcată înainte vreme, sentimental și sexual, cu același dominator Ferencz. Cea care urmează să facă parte din palmaresul cuceririlor lui Ferencz e Kloé, dirijoarea corului de elevi. Rappert-Vencz Stella dă nuanțări echivoce personajului în prima parte, doar în partea a doua dezvăluind și tainice aplecări spre plăceri trupești. O prezență cu uimitoare prestanță în grupul profesoral impune interpreta Olgăi, director adjunct și profesoară de biologie prin jocul prestat de remarcabila actriță a Teatrului de Nord, Méhes Kati. Îndelungata experiență de scenă se suprapune exact peste experiența de profesoară a personajului ceea ce dă soliditate, demnitate și vigoare femeii interpretate pe scenă, implicată lucid și responsabil în "cearta" dilatată la dimensiunea unei dezbateri "interactive".
(foto: Ilovszky Bela)