S-a născut la 10 octombrie 1937, la Amara, județul Cetatea Albă, azi în Ucraina. A urmat Liceul Matei Basarab, apoi Liceul de Muzică și Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. A efectuat stagii de perfecționare în Franța, la Paris și în SUA. A frecventat de asemenea, cursurile de dirijat susținute de Sergiu Celibidache, la Trier în Germania.
A fost primul instrumentist român care a obținut un Premiul I în străinătate.
1959 - Premiul I la Concursul Internațional Primăvara la Praga;
1965 - Premiul special - Budapesta;
1966 - Premiul I la clarinet și Premiul II - general - Birmingham, Anglia;
1967 - Premiul II - Concurs de muzică contemporană - Utrecht, Olanda;
1967 - Premiul II - Geneva, Elveția.
Începând cu anul 1962 a fost, inițial instrumentist, apoi solist instrumentist, la Filarmonica George Enescu din București. După anul 1989 a deveni și dirijor la Filarmonica Marea Neagră din Constanța.
A interpretat concerte pentru clarinet ale compozitorilor români: Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu, Adrian Iorgulescu, Wilhelm Berger, Cornel Țăranu, Tiberiu Fatyol, Alexandru Pașcanu și Mihnea Brumariu. A cântat în primă audiție în România piese de cameră ale unor compozitori importanți ai secolului al XX-lea, precum: Béla Bartók, Igor Stravinski, Alban Berg, Arnold Schönberg, Olivier Messiaen și Arthur Honegger. A interpretat de asemene, Concertul de Aaron Copland, sub bagheta compozitorului, Concertul de Paul Hindemith, dirijat de Constantin Bobescu, Preludii de dans de Witold Lutoslawski, dirijate de Serge Baudo, Scaramouche de Darius Milhaud, dirijor Cristian Mandeal, Concertul de Hans Ulrich Lehmann, dirijor Paul Popescu, Concertul pentru clarinet și orchestră de Franz Krommer și Simfonia nr. 9 de Antonín Dvořák. A efectuat turnee ca solist și dirijor cu Orchestra din Constanța, Orchestra din Cannes, Filarmonica George Enescu și Orchestra Radio.
Aurelian-Octav Popa a fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler "pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României - 1 Decembrie 2000".
Îl ascultam pe maestrul Aurelian-Octav Popa, încă din anii studenției mele, în concertele de la Filarmonica George Enescu, fie ca solist, fie în calitate de prim-clarinetist al Orchestrei simfonice. Îmi vin în memorie repetițiile cu public ale lui Sergiu Celibidache, de la sala Ateneului Român, din anii '70, când clarinetistul primea laude pentru solo-urile sale excepționale, cântate impecabil ca stil și sunet, transmițând o mare emoție artistică.
Ca fire, a fost o persoană extrem de jovială; inspira colegilor și publicului o stare de bunăvoie, greu de tradus în cuvinte. Iar ca interpret în fața orchestrei, te lua cu el. Simțeai frumusețea muzicii cântate cu un simț estetic admirabil. Concertele de clarinet de Carl Maria von Weber erau cântate cu grație și o virtuozitate debordantă. Iată o înregistrare care reprezintă o demonstrație de tehnică și stil, unde melodia este adesea punctată și sincopată, pentru a sugera ludicul, având secțiuni marcate scherzando (1973, Electrecord).
(partea a III-a Alla Polacca din Concertul nr. 2 în mi bemol major, op. 74, J 118, dedicat lui Heinrich Baermann)
Am avut onoarea să cânt ca violonist, în orchestra de cameră Quodlibet musicum, înființată și dirijată de maestrul Aurelian-Octav Popa, cu care a realizat o serie de concerte, inclusiv în cadrul Festivalului Internațional George Enescu.
Din discografia sa, amintim:
-Orchestra de cameră Quodlibet Musicum, dirijor, Aurelian-Octav Popa, Joseph Haydn - Simfonia nr. 49, La Passione și Simfonia nr. 59 - Feuersymphonie, Electrecord (LP), ST-ECE-01808, înregistrare din anul 1981
precum și
- Libre comme un oiseau - Messiaen, Stravinskyi, Purcell, Bach - Aurelian-Octav Popa, clarinet - CALLIOPE CAL 9354.
Maestrul Aurelian-Octav Popa obținea efecte unice, stăpânind toate registrele clarinetului, realizând salturi intervalice imense, deosebit de dificile, microintervale, glissanado-uri, articulații din ancie ritmate și timbrate uimitor.
Apoi, în anii din urmă, îl întâlneam pe maestru, ca spectator la Ateneul Român, în sala de concert, bucurându-se de ceea ce a fost pasiunea vieții sale: MUZICA SIMFONICĂ.
Noblețea, eleganța și talentul excepțional al maestrului - toate se constituie într-un etalon pentru tinerii muzicieni.
Dumnezeu să îl odihnească!