Spectacolul regizat de Luk Perceval - inspirat din vastul univers literar construit de Émile Zola, montat la The Helena Modrzejewska National Stary Theatre in Krakow și prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu pe 19 iunie 2026 -, pare să pornească exact de aici: de la încercarea de a privi omul fără măști și fără justificări convenabile. Din punct de vedere al construcției dramatice, Sex, bani & foame urmărește destinele mai multor oameni prinși într-o rețea densă de relații, ambiții, dependențe și nevoi imposibil de ignorat. Nu este povestea unui singur erou și nici drumul liniar al unui singur destin. Spectacolul creează mai degrabă imaginea unei lumi în care indivizii se influențează continuu, iar alegerile personale devin parte dintr-un mecanism mai mare decât ei. În fiecare personaj există o luptă între ceea ce-și dorește și ceea ce poate obține, între instinct și moralitate, între speranță și constrângere. În acest univers nu există personaje complet inocente sau complet vinovate. Există doar oameni care încearcă să supraviețuiască propriilor nevoi și propriilor slăbiciuni.
Poate că una dintre cele mai incomode descoperiri ale modernității este faptul că, în esență, oamenii nu s-au schimbat atât de mult pe cât își imaginează. Decorurile s-au modificat. Orașele au devenit mai înalte, tehnologia mai sofisticată, iar vocabularul mai complex. Însă în spatele tuturor acestor transformări continuă să existe aceleași neliniști. Dorința de a fi iubit. Teama de lipsuri. Nevoia de siguranță. Setea de putere. Dorința de a avea mai mult.
Există o tendință de a crede că rațiunea conduce lumea. Oamenilor le place să se vadă ca ființe care decid lucid, care își organizează existența după principii clare și care își controlează impulsurile. Totuși, uneori este suficientă o situație-limită pentru ca această imagine ordonată să înceapă să se destrame.
Foamea este unul dintre cele mai simple exemple. Când omul este sătul, poate vorbi despre moralitate, despre idealuri și despre valori. Când lipsurile devin reale, multe dintre aceste lucruri încep să se clatine. Istoria a arătat de nenumărate ori că disperarea poate transforma oameni liniștiți în oameni disperați, iar disperarea rareori gândește limpede.
Dar foamea despre care vorbește acest spectacol nu pare să fie doar una a trupului. Există și alte tipuri de gol... gol interior. Există oameni care nu flămânzesc după pâine, ci după atenție. După validare. După afecțiune. După succes. După sentimentul că existența lor contează pentru cineva.
Poate că acesta este unul dintre lucrurile cele mai tulburătoare în privința naturii umane: faptul că ne petrecem mare parte din viață încercând să umplem diferite goluri, iar uneori nici nu știm exact ce ne lipsește.
Banii intră și ei în această ecuație într-un mod paradoxal. Oamenii spun adesea că banii nu aduc fericirea, iar în același timp își organizează aproape întreaga existență în jurul lor. Nu banii în sine par să fie problema, ci ceea ce proiectăm asupra lor. Pentru unii înseamnă libertate, pentru alții înseamnă putere, pentru alții, siguranță. Uneori o sumă de bani nu cumpără un obiect, ci cumpără liniștea de a nu te teme de ziua de mâine.
Și apoi există dorința. Poate cea mai misterioasă dintre toate aceste forțe. Dorința nu respectă întotdeauna logica. Nu ascultă argumente și nu cere aprobări. Uneori construiește vieți, alteori le distruge. Îi face pe oameni să creeze artă, să traverseze continente, să înceapă revoluții sau să ia decizii pe care mai târziu nu și le mai pot explica.
Poate că marele disconfort pe care îl produce un spectacol precum Sex, bani & foame vine tocmai din faptul că nu ne lasă să privim aceste lucruri de la distanță. Este ușor să vorbești despre lăcomie ca despre defectul altcuiva. Este ușor să observi ambiția exagerată la ceilalți sau dependența altora de recunoaștere și succes. Mai dificil devine momentul în care începi să te întrebi cât din toate acestea există și în tine.
Poate că niciun om nu este complet independent de propriile sale instincte. Diferența apare doar în felul în care învață să trăiască împreună cu ele. Uneori le stăpânește. Alteori este condus de ele fără să își dea seama.
La final rămâne o întrebare simplă. Poate și incomodă. Dacă ar dispărea toate regulile sociale, toate aparențele și toate rolurile pe care le jucăm în fiecare zi, ce ar rămâne în noi? Cât din ceea ce numim personalitate este cu adevărat alegere și cât este moștenire, instinct sau nevoie? Poate că răspunsul nu e unul liniștitor. Dar teatrul nu există pentru a oferi liniște. Există pentru a aprinde întrebări.
(foto: The Helena Modrzejewska National Stary Theatre, Krakow)
Seks, hajs i głód / Sex, Money & Hunger / Sex, bani & foame după Emile Zola
Regia: Luk Perceval
Coregrafia: Ted Stoffer / Decor: Annette Kurz / Costume: Annelies Vanlaere / Lumini: Mark Van Denesse / Muzică și interpretare live: Justyna Skoczek
Distribuția: Anna Dymna, Roman Gancarczyk, Magda Grąziowska, Ewa Kaim, Aleksandra Nowosadko, Małgorzata Zawadzka, Krzysztof Zawadzki.