Scenariul scris de Alin Uberti și Narcis Zamfir, și regizat de primul, acumulează fapte relatate în social media sau dezvoltă comentarii despre experiențe individuale supuse unei expertize colective. Puncte de inspirație sunt declarate protestele din Georgia și Iran dar și orice forme de protest ce zguduie planeta atinsă de colaps economic, social, politic, ideologic. O planetă în schimbare continuă. Așadar discursul teatral dezvoltat cu mare forță declamativă, ex abrupto, nu are o formă restrictivă, locală sau regională, ci un cumul de entități revendicative, țipate cu patimă juvenilă. Se caută o generalizare a protestului ca reacție universală la răul absolut, prezent în diverse sfere sociale, ideologice, politice. O privire severă de ansamblu asupra fenomenului, un clocot răbufnit dintr-un personaj colectiv angajat să schimbe lumea.
Cei zece (studenți și studente) detonează bomba protestului în urma unui șir de nemulțumiri și se baricadează efectiv / simbolic într-o sală de curs, transformând protestul inițial "într-o mișcare mai amplă". Producția Teatrului Național "Radu Stanca" are un dinamism ieșit din comun, care consumă spectatorul pe toată durata spectacolului. Sunt luate în discuție reacțiile dure împotriva profesorilor libidinoși care agresează studente, împotriva reducerilor drepturilor studenților care mai beneficiau de reduceri spre propria întreținere, împotriva inegalităților sociale, a corupției din mediul politic și judiciar, adică acele realități care dor, revoltătoare, de care ne lovim zilnic și nu le dăm de cap, dar pe care studenții, segmentul cel mai activ implicat în rezolvarea inechităților sociale și politice, le iau în serios, le dezbat aprig, le combat cu îndârjire și ies în stradă la nevoie, fără ezitări și fără compromisuri. Cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei și continuă să se întâmple și azi. Simularea are loc și pe scenă, interacțiunea cu publicul fiind puternic emoțională.
Individual sau colectiv, pe muzică sau prin speech-uri înflăcărate, prin mișcare continuă care exprimă neliniștea sau prin cățărare pe băncile (din epoci diferite) din sala de curs, studenții își strigă nemulțumirile pe voci și temperamente diferite, unite întru revoltă. Percutante cuvinte sunt aruncate între ei sau strident provocator către public. Acuzații și tăioase analize intermitente ale actualelor stări de lucruri. Actanții acestui discurs energic despre responsabilizare și inițiativă sunt: Ioana Cosma, Antonia Dobocan, Crina Dumitrașcu, Mădălina Foficaș, Gabriela Pîrlițeanu, Radu Costea, Ali Deac, Horia Fedorca, Ștefan Tunsoiu, Iustinian Turcu. Ei sunt de o mobilitate și suplețe uimitoare. În dialog, pun în evidență spiritul iconoclast al unei întregi generații, generația z, cea care nu mai acceptă vechile paradigme de conviețuire, refulările și dogmele vârâte în conștiință de generațiile vârstnice. Vor și cer vehement schimbarea. O schimbare de optică, de mentalitate, de gândire critică și de acțiune. De la fermitate în declarații la deliciul unui virtual impro show, secvențele se succed în ritm aglomerat dobândind consistență narativă și unitate stilistică. E țipătul unei generații care vrea să schimbe lumea. Schițe din portretul acestei generații se regăsesc trase virulent, însemnate cu tușul roșu pe hârtia prezentului. Semn al învolburărilor vârstei oglindite în acest spectacol exploziv ca structură a limbajului și a mesajului conținut în el. Un manifest al disperării. Titlu incitant pentru un spectacol la fel de incitant.
(foto: Vlad Dumitru)
Muzică & pregătire vocală: Victor Moldovan / Scenografia: Cosmin Stancu / Coregrafie și mișcare scenică: Vlad Furtună / Management de proiect: Claudia Maior și Denisa Bar / Sufleor și asistență regie: Ania Petrean
Distribuție: Cosma Ioana, Antonia Dobocan, Crina Dumitrașcu, Mădălina Foficaș, Gabriela Pîrlițeanu, Radu Costea, Ali Deac, Horia Fedorca, Ștefan Tunsoiu, Iustinian Turcu
Regizor tehnic: Ștefan Bucșa / Sunet: Cătălin Scheau / Lumini: Sergiu Pașcalău / Video: Claudiu Mihăilescu / Recuzită: Ana Dumitru / Cabine: Angelica Ognean.