În trend-ul succesului global al producțiilor One Man/One Woman Show, cei doi propun prin Hamlet Mortuus Est o creație radical nouă: un one-man show conceput pentru circuitul festivalier din spațiul lingvistic românesc, România și Republica Moldova, dar cu evidente deschideri către scena internațională.
Mai mult decât o reinterpretare a tragediei shakespeariene, Hamlet Mortuus Est este o parabolă postdramatică despre timp și putere, o reflecție aproape chirurgicală asupra comprimării cosmice a timpului și asupra reculului inevitabil al puterii. Spectacolul pornește de la o senzație profund contemporană: aceea că timpul nu ne mai este suficient. Dacă generațiile bunicilor păreau să aibă răgaz să muncească, să ridice case, să întemeieze familii, să citească, să se bucure de viață și, din când în când, chiar să poarte războaie, omul de astăzi trăiește într-o permanentă criză de timp. Existența se fragmentează în proiecte succesive sau simultane, în vieți paralele, într-o continuă încercare de a păcăli timpul. Iar setea de viață devine cu atât mai intensă cu cât moartea se apropie.
Această pandemie universală a lipsei de timp și obsesia puterii pentru nemurire - antidotul visat de orice dictator, mare sau mărunt - capătă forma unui cabaret funerar cu discrete accente gotice. Doi gropari, martori eterni ai trecerii umanității, dezgroapă morminte pentru a face loc altor morți, într-un nesfârșit șir al celor care și-au consumat timpul. În munca lor, nicidecum ușoară, ei își construiesc, ca să reziste, propria ficțiune. Ajung astfel să deschidă cripta regală - sau poate doar imaginându-și că e mormântul acelor regi danezi - iar, unul câte unul, morții din piesa lui Shakespeare sunt invocați și reînviați.
Încă din primele secvențe îl întâlnim pe Levente Kocsárdi în plină misiune scenică. Actorul înaintează prin întuneric, bâjbâind fără repere, iar această rătăcire devine imaginea unei căutări existențiale. Purtarea sa excentrică, croită din fragmente ale experiențelor lui, continuă în următoarele scene, în decorul auster imaginat de Mihai Donici, unde Kocsárdi, el însuși în rol de gropar, scormonește printre rămășițele celor modelați de istorie, și ajunge să înțeleagă că viermele își face drum la fel prin măruntaiele oricui, fie el bun, rău, onest sau tiran. Totul sfârșește în lut, iar un pumn de pământ cleios devine materia cu care (ne)muriții încearcă zadarnic să-și astupe propriile răni. Din această materie primordială, jocul lui Kocsárdi renaște necontenit, alunecând cu uimitoare naturalețe dintr-un personaj în altul.
Actorie, muzică live, dans, păpușărie, step, operă, stand-up comedy, proiecții spectaculoase, cranii de gheață, tone de lut roșu, trandafiri uscați și, spre uimirea publicului, un piton regal viu - avatar al perfidului Claudius - alcătuiesc ingredientele unui spectacol cu o aură aproape magică și cu atmosfera unui cabaret contemporan de o mare forță vizuală.
Rafinamentul spectacolului stă însă în detalii. Giulgiurile regale, simple bucăți de pânză asemenea celor întâlnite în numeroase tradiții funerare, se metamorfozează instantaneu în costume fastuoase, îmbogățite prin efecte tridimensionale și detalii prețioase. Fiecare personaj este definit printr-un semn teatral esențial: șarpele îl însoțește pe Claudius, șobolanul pe Polonius, florile pe Ofelia, penele pe Gertrude. Iar Hamlet își îngroapă, odată cu propria mortalitate, pantofii de step - unul dintre cele mai emoționante gesturi simbolice ale spectacolului.
Din această invocație improvizată a spiritelor se naște un univers care îmbină cu naturalețe umorul, sarcasmul, ludicul, melancolia, accentele militante și suprarealismul. Dramaturgia este construită în jurul ultimelor replici rostite de personajele lui Hamlet înaintea morții, precum și al fragmentelor în care Shakespeare meditează asupra sfârșitului. Fiecare voce își dezvăluie propria relație cu moartea, iar reunirea lor într-un text nou impresionează prin coerența construcției, densitatea filosofică și complexitatea semantică și metatextuală. În acest țesut dramaturgic se inserează inspirat fragmente din Texte pentru nimic de Samuel Beckett și din Sonetele lui Shakespeare.
Mobilitatea interpretativă a lui Levente Kocsárdi este cu adevărat remarcabilă. Cu mijloace aparent minimale și beneficiind de sofisticata arhitectură sonoră creată de Sergiu Cătană - care, printr-un discret proces tehnologic, oferă fiecărui personaj o identitate vocală distinctă - actorul produce metamorfoze uluitoare de la un personaj la altul, într-un ritm ce menține permanent atenția și sensibilitatea spectatorului.
La fel de fascinantă este împletirea dintre dramaturgia Monei Donici și conceptul scenic al lui Kocsárdi. Împreună construiesc un discurs artistic stratificat, bogat în sensuri și imagini, în timp ce Sergiu Cătană țese din zgomot, sunet și muzică live o veritabilă tapiserie acustică ce inundă scena cu dimensiunile timpului și ale spațiului.
... un Hamlet al zilelor noastre care îi confruntă pe Trump, precum și pe Putin, Orbán și Kim Jong Un - despoții vremurilor noastre - cu soarta lor finală... (foto: #artefactum Alex Damian)
Mesajul final este de o simplitate tulburătoare: fie că suntem oameni buni sau mai puțin buni, dictatori mari ori mărunți, regi sau oameni obișnuiți, toți suntem, ne spune spectacolul, în cele din urmă, doar un pumn de lut, destul doar pentru a astupa gaura unui butoi cu ambițiile noastre.
Cu Hamlet Mortuus Est, Asociația Arte-Factum oferă un adevărat festin pentru privire și auz, realizat cu un buget modest, dar cu o imaginație artistică debordantă. Pe fundalul unei istorii care traversează secole, spectacolul abundă în idei originale și are toate șansele să atragă atenția marilor festivaluri internaționale. Un spectacol care merită, fără îndoială, să fie văzut.
Dieter Topp este jurnalist, curator, manager cultural și consultant artistic pentru festivaluri, director al agenției de presă PPS Press Office din Köln, Germania, specializată în domeniul culturii, cu accent pe teme socio-culturale, teatru, balet, muzică și teatru muzical.
Notă: Acest articol a fost publicat, în limba engleză, în revista Critical Stages / Scènes critiques, nr. 33, iunie 2026, e-ISSN: 2409-7411. Versiunea originală a cronicii spectacolului poate fi accesată aici: critical-stages.org/33/and-the-rest-is-silence/
Hamlet Mortuus Est, după Hamlet de William Shakespeare.
Adaptare, dramatizare și text: Mona Donici.
Concept, regie și interpretare: Levente Kocsárdi.
Muzică originală și interpretare live: Sergiu Cătană / Coregrafie: Anca Stoica / Video design: Sebastian Hamburger / Scenografie: M.C. Donici / Light design: Dorian Bolca / Lighting și video mapping: Sorin Mocan, Zoltán Makkai / Spectacol în limba română, cu supratitrare în limba engleză. Nerecomandat persoanelor cu ofidiofobie (frica de șerpi).
Producție a companiei independente Arte-Factum. Premiera: 30 ianuarie 2025.
Spectacol vizionat în cadrul BABEL F.A.S.T., Teatrul "Tony Bulandra", Târgoviște, România, 7 iunie 2025.