Cred că teatrul m-a ajutat să mă descopăr și să cresc foarte mult în ultimii ani. Mi-a oferit încredere în mine, oameni de la care am avut ce învăța și experiențe pe care nu le-aș fi trăit în altă parte.
Îmi place să ies din zona de confort și să încerc lucruri noi. Încă învăț cine sunt și cine vreau să devin, dar știu sigur că teatrul face parte din drumul meu.
Daria Stan: Care a fost prima ta întâlnire cu teatrul? Ai un moment distinctiv care îți vine în minte?
Teodor Crucianu: Prima mea întâlnire cu teatrul a fost când eram mic. Fratele meu mai mare făcea parte din Trupa Protha, așa că mergeam des la spectacolele trupei și la monologurile lui. Atunci nu mă gândeam că voi face și eu teatru. Momentul care mi-a schimbat complet perspectiva a fost prima mea participare la un festival de teatru tânăr. M-am îndrăgostit de atmosfera de acolo, iar apoi, pe măsură ce am început să joc, m-am îndrăgostit încet-încet și de arta teatrului.
D.S.: Care este textul pe care îl jucați ediția 2026 a Ideo Ideis și cum l-ați ales? De ce ați ales acest text?
T.C.: În 2026 venim la Ideo Ideis cu un colaj de texte din Shakespeare numit We Are Stories. Alegerea lui a venit după experiența de anul trecut, când am plecat cu dorința de a face ceva nou și mai provocator. Este și primul spectacol de acest fel al trupei, construit în primul rând pe mișcare și expresie corporală, nu doar pe text.
D.S.: Cum a arătat drumul de la prima lectură la spectacolul pe care îl vom vedea în 2026 în cadrul festivalului?
T.C.: Eu nu am fost prezent chiar de la prima lectură, pentru că eram plecat. M-am alăturat pe parcurs, însă am prins o mare parte din proces. Am lucrat alături de domnul Ioan Ardelean și de Radu Anastas, iar încă de la început direcția a fost clară: un spectacol construit în primul rând prin mișcare.
D.S.: Ai mai participat la Ideo Ideis. Ce a rămas cu tine de la edițiile trecute?
T.C.: Am participat în 2025 pentru prima dată la Ideo Ideis. Ce a rămas cu mine este atmosfera festivalului și sentimentul de apartenență pe care îl simți acolo. Atelierele m-au ajutat enorm și, după acea experiență, mi-am dat seama că îmi doresc cu adevărat să urmez actoria.
D.S.: Care este întrebarea pe care teatrul te face să ți-o pui din nou și din nou? Ai deja un răspuns la ea?
T.C.: Întrebarea la care mă întorc mereu este: "De ce fac teatru?". Cred că răspunsul se schimbă de fiecare dată. Acum aș spune că îl fac pentru oameni, pentru emoțiile pe care le creează și pentru faptul că mă ajută să mă descopăr.
D.S.: Când ești licean toată lumea te întreabă ce vrei să devii. Eu te întreb altceva: cine încerci să NU devii?
T.C.: Încerc să nu devin o persoană inaccesibilă sau care se crede mai presus de ceilalți. Mi-aș dori ca, indiferent unde voi ajunge, să rămân un om deschis, curios și dispus să învețe de la cei din jur.
D.S.: Având în vedere că tema ediției este "Aici e locul nostru!", crezi că ai un loc al tău?
T.C.: Cred că există un loc al meu, doar că încă nu l-am găsit pe deplin. Momentan, Trupa Protha este locul în care mă simt cel mai mult acasă, dar cred că locul nostru se schimbă odată cu noi.
D.S.: Dacă ai avea libertate totală de a alege, unde te-ai simți cel mai acasă?
T.C.: Sincer, nu știu încă. Și cred că este în regulă. Vreau să las lucrurile să curgă și să descopăr pe parcurs unde mă poartă drumul.
D.S.: De ce crezi că locul teatrului și al culturii trebuie menținut ferm în societatea noastră? Cum ai convinge o persoană care nu a fost niciodată la teatru să vă vadă spectacolul?
T.C.: Cred că teatrul ne ajută să ne înțelegem mai bine unii pe alții și să fim mai prezenți. Dacă ar trebui să conving pe cineva să vină la teatru, i-aș spune doar să îi dea o șansă. Și eu am fost cândva doar un spectator, iar o singură experiență mi-a schimbat complet perspectiva.
Aici este locul limbajului corporal - We Are Stories
Odată cu nașterea unui copil, începe dansul lumii. Respirația devine primul pas, primul scâncet, primul zâmbet: adică o chemare către viață. Din acel moment, întreaga existență se desfășoară ca o coregrafie a devenirii. Iar trupul începe călătoria, inițierea și, în tăcere, scrie o poveste pe care cuvintele n-o pot cuprinde pe deplin. Fiecare gest ascunde o replică nerostită, fiecare privire e o propoziție suspendată între lumină și întuneric. În spectacolul We Are Stories, cuvântul nu domină, ci se împletește cu mișcarea. Fiecare propoziție rostită lasă urme în aer, iar fiecare tăcere este umplută de respirațiile celor de pe scenă.
Decorul nu fixează spații, ci sugerează treceri: din pântecul mamei în lumea largă, din vis în realitate, din iubire în pierdere. Muzica devine un personaj invizibil, uneori blând și cald, alteori violent și rece, amintind de pulsația inimii sau de vuietul timpului care trece. Nașterea, iubirea și moartea nu sunt momente separate, ci acte ale aceluiași spectacol, cel al vieții. În dansul lor se ascunde o ordine secretă, un ciclu perpetuu al luminii și al umbrei. Fiecare cădere e o repetiție pentru ridicare, fiecare îmbrățișare poartă în ea începutul despărțirii. Iar la final, când lumina se stinge și trupurile rămân nemișcate, spectatorul e lăsat în fața unei scene învăluite în tăcere. În acel gol suspendat, parcă se aude ecoul unei întrebări simple și esențiale: unde se termină jocul și unde începe viața?
We Are Stories, după William Shakespeare
regie: Ioan Ardelean / coregrafie: Radu Anastas
Cu: Melinte Miruna, Ignat David Raul, Banciu Andrei, Crucianu Teodor Ionuț, Vasile Alexandru, Popoiu Gabriel, Drăgan Andreea, Pleșcan Melania Valentina, Matei Georgiana, Zbîrciog Alina, Roșu Bogdan Ionuț, Manovici Teodor Andrei, Gaman Andreea Patricia, Drăgan Maria
Data: 4 august 2026 / Oră: 18:00 / Durată: 1h / La: Centrul Multifuncțional pentru Tineri, Alexandria / Rezervare la eventbook.ro/ideo-ideis-21-we-are-stories-protha-panciu