Cu trupa aceasta am dorit să arăt că și într-o comunitate redusă numeric sunt copii talentați.
Sunt o persoană încăpățânată, doar așa am reușit să duc acest proiect înainte. Și întotdeauna spun că fiecare zi de mâine va fi mai bună decât fiecare zi de astăzi. Speranța pășește cu mine odată.
Daria Stan: De cât timp sunteți în postura de coordonator al unei trupe de liceeni? Ce vă inspiră cel mai mult în lucrul cu adolescenții?
Cătălin Eduard Sfîrloagă: Pot să spun că sunt de o viață coordonatorul unei trupe de liceeni. Am ajuns ca să am în trupă copii copiilor mei, cu care am lucrat. Am făcut acest pas în 1994. În 2002 am făcut o pauză. Iar din 2011 am revenit și nu m-am mai dat plecat și nu fac decât să privesc înainte. În lucrul cu adolescenții libertatea, imaginația și bucuria de a juca sunt cele care dau sens întâlnirii și te fac să pășești înainte pentru ei și pentru tine.
D.S.: Care este cea mai importantă calitate pe care un coordonator trebuie să o dețină? Cum mențineți armonia și elanul creator în trupă?
C.E.S.: Cea mai importantă calitate a unui coordonator este să vadă și să îl susțină pe fiecare liceean care a făcut pasul către teatru. Răbdarea trebuie să îl însoțească în acest drum, fiindcă timpul îl va aduce pe liceean acolo unde și-a dorit când a făcut pasul pe scenă, fiecare are ritmul lui. Trupa și teatrul să le ofere spațiul pe care îl căutau și în care se dezvoltă alături de alte persoane care au aceleași valori. Este important ca ei să se simtă bine în trupă și să se bucure de revederea cu ceilalți colegi. Să ajungă acolo încât peste ani să aibă aceiași relaționare și apropiere ca acuma. Trebuie să îi lași să se exprime, să fie așa cum doresc ei, dar să le spui că sunt și reguli pe care trebuie să le mai și respectăm, chiar dacă uneori le încălcăm împreună.
D.S.: Ați făcut la rândul dumneavoastră parte dintr-o trupă de teatru în liceu. În ce măsură vă regăsiți în adolescenții cu care lucrați astăzi? Ce credeți că îi diferențiază de generația dumneavoastră?
C.E.S.: Am făcut parte dintr-o trupă când eram liceean, de acolo a și pornit infestarea cu teatru. Inițial am refuzat ideea, după care o căutam, iar astăzi sunt aici. Mă regăsesc foarte mult în energia și curajul lor, în provocările de a privi altfel și de a refuza compromisul. Nu cred că există diferențe între generații, fiindcă și noi am avut și ei au nevoia de a fi acceptați, de a ne găsi propria identitate, prietenia și iubirea. Cel mult pot să spun că noi fugeam către cărți, că nu aveam alternative, iar ei fug către AI, fiindcă astea sunt vremurile. Informațiile vin către ei, fără să le solicite. E un mare câștig pentru această generație.
D.S.: Cum alegeți textele pe care le montați cu trupa? Există vreun text pe care visați să-l puneți în scenă sub coordonarea dvs.?
C.E.S.: De obicei le propun să citească anumite cărți care sunt potrivit pentru segmentul lor de vârstă, după care stăm de vorbă și vedem ce iese. Sunt și momente în care lucrăm tematic și atunci le propun eu textul. Important este ca textul să fie adecvat pentru vârsta și experiența lor de la acel moment.
Există un text la care tot visez de ani de zile și tot îl amân. Dar am credința că în 2027 îl vom monta. Este un spectacol despre cum ne este furat timpul și noi acceptăm asta și pășim într-acolo unde suntem duși de vremurile în care trăim.
D.S.: De ce credeți că spectacol vostru din această ediție, We Are Stories merită să fie văzut? Nu pentru că este al vostru, ci pentru ceea ce poate lăsa în spectator.
C.E.S.: We Are Stories / Noi suntem povești este un spectacol despre noi toți, plin de simbolistică. El trebuie văzut fiindcă e chiar altceva. E o provocare care nu te lasă să stai în sală pe rețele, ci te obligă să îl înțelegi. E un spectacol interdisciplinar care la final îți aduce bucuria că ai fost spectator.
D.S.: Fiecare spectacol ascunde o poveste pe care publicul nu o vede niciodată. Care a fost momentul în care ați simțit că trupa a crescut cel mai mult, chiar dacă a fost și cel mai greu?
C.E.S.: Când am plecat la drum să construim acest spectacol le-am promis că va fi o comedie, fiindcă astea erau așteptările lor. Numai că lucrul la scenă a dus în altă direcție. A fost un moment sensibil pentru ei ca să lucreze cu altă persoană și nu cu "Domnu". Au văzut că există șI persoane mai severe și așa am ajuns eu "polițistul bun". A fost o experiență care le-a oferit creșterea pe care o așteptam. Au început să privească teatrul așa cum așteptam. În interacțiunea cu grupul cu care lucrezi se poate vedea că nu întotdeauna mesajul transmis ajunge la destinatar. Dar atunci când cineva din exterior comunică același mesaj deschiderea e alta și asta a adus acest spectacol.
D.S: Tema ediției cu numărul #21 Ideo Ideis este "Aici e locul nostru!". Într-o lume în care atenția se consumă în câteva secunde, iar totul pare efemer, ce vă determină să continuați să creați și să păstrați vie integritatea actului artistic? Cum le transmiteți tinerilor că teatrul își are încă locul într-o societate care pare să consume totul atât de repede?
C.E.S.: Într-o lume în care am ajuns să fim invadați de aplicații și în care nu mai e mult și ne transformă și pe noi într-o aplicație, teatrul este locul în care timpul se oprește și ne oferă bucuria și speranța de a merge mai departe. Este locul în care suntem noi înșine. Le spun celor care își termină stagiul în trupă și pleacă mai departe că îi aștept "acasă". Ei merg să fie acasă în orice sală de teatru. Îi provoc să privească la persoanele din apropierea lor și să vadă cât de repede au obosit în viață. Fiindcă nu au înțeles că trebuie să existe și pentru ei, ca persoane. Le spun că dacă tot au acceptat să se întâlnească cu teatrul trebuie să dea sens pasului făcut, fiindcă teatrul ne aduce față în fața, pe bune și nu imaginar, cu alte persoane. Aici suntem noi înșine, aici ne exprimăm și comunicăm celorlalți cine suntem și ce dorim și putem oferi. Aici nu "scrollăm".
Am făcut primul pas la Ideo, în 2013, după care întotdeauna am așteptat cu nerăbdare revenirea. Ideo este festivalul care îți oferă motivația de a iubi teatrul, de a reveni într-un loc. Chiar dacă au existat transformări în timp, Ideo este același loc în care îți dorești să revii și îl pui în agenda ta de peste an și îl aștepți.
Aici este locul limbajului corporal - We Are Stories
Odată cu nașterea unui copil, începe dansul lumii. Respirația devine primul pas, primul scâncet, primul zâmbet: adică o chemare către viață. Din acel moment, întreaga existență se desfășoară ca o coregrafie a devenirii. Iar trupul începe călătoria, inițierea și, în tăcere, scrie o poveste pe care cuvintele n-o pot cuprinde pe deplin. Fiecare gest ascunde o replică nerostită, fiecare privire e o propoziție suspendată între lumină și întuneric. În spectacolul We Are Stories, cuvântul nu domină, ci se împletește cu mișcarea. Fiecare propoziție rostită lasă urme în aer, iar fiecare tăcere este umplută de respirațiile celor de pe scenă.
Decorul nu fixează spații, ci sugerează treceri: din pântecul mamei în lumea largă, din vis în realitate, din iubire în pierdere. Muzica devine un personaj invizibil, uneori blând și cald, alteori violent și rece, amintind de pulsația inimii sau de vuietul timpului care trece. Nașterea, iubirea și moartea nu sunt momente separate, ci acte ale aceluiași spectacol, cel al vieții. În dansul lor se ascunde o ordine secretă, un ciclu perpetuu al luminii și al umbrei. Fiecare cădere e o repetiție pentru ridicare, fiecare îmbrățișare poartă în ea începutul despărțirii. Iar la final, când lumina se stinge și trupurile rămân nemișcate, spectatorul e lăsat în fața unei scene învăluite în tăcere. În acel gol suspendat, parcă se aude ecoul unei întrebări simple și esențiale: unde se termină jocul și unde începe viața?
We Are Stories, după William Shakespeare
regie: Ioan Ardelean / coregrafie: Radu Anastas
Cu: Melinte Miruna, Ignat David Raul, Banciu Andrei, Crucianu Teodor Ionuț, Vasile Alexandru, Popoiu Gabriel, Drăgan Andreea, Pleșcan Melania Valentina, Matei Georgiana, Zbîrciog Alina, Roșu Bogdan Ionuț, Manovici Teodor Andrei, Gaman Andreea Patricia, Drăgan Maria
Data: 4 august 2026 / Oră: 18:00 / Durată: 1h / La: Centrul Multifuncțional pentru Tineri, Alexandria / Rezervare la eventbook.ro/ideo-ideis-21-we-are-stories-protha-panciu