O fată, doi băieţi şi un acoperiş. Un dramaturg poate reinventa lumea combinând aceste elemente aparent banale. O demonstrează o dată în plus spectacolul The Sunshine Play, a cărui premieră a avut loc în limba engleză, la Green Hours, înaintea unui turneu la Dublin Fringe Festival.
În cazul de faţă fata e româncă, iar iubitul ei - bulgar. În prima scenă el (Cosmin Seleşi) o cere de nevastă, iar ea (Isabela Neamţu) ezită, aşa încât totul începe cu o despărţire. Al treilea personaj (Daniel Popa) intră în scenă la timp pentru a fi umărul pe care plâng, pe rând, cei doi îndrăgostiţi, pentru ca la final tot el să-i cunune, în glumă, într-o scenă gen Romeo şi Julieta... pe acoperiş. De altfel, trimiterile la teatru şi film nu lipsesc pe tot parcursul spectacolului, care amestecă elemente reale din biografia actorilor cu elemente de ficţiune, într-o ţesătură postmodernă plină de umor. Cine nu sesizează combinaţia, neştiind nimic despre cei trei, cum nu vor şti nici spectatorii englezi, urmăreşte cu la fel de mult interes poveştile rezultate din acest amestec, biografii aparent minore, dar care spun ceva despre o generaţie debusolată trăind într-o ţară ca un acoperiş fierbinte.
E un "love story" româno-bulgar întrerupt formal numai pentru o disecţie precisă a relaţiilor, rezultatul fiind o carte de vizită sumară, dar suficient de incitantă ca să facă pe cineva să vrea să afle mai multe despre România dacă n-a vizitat-o. Sau măcar să-i trezească simpatia pentru cei ce trăiesc în această parte a lumii ignorată de cetăţeanul occidental din lipsă de informaţii. O fată care a vrut să fie actriţă, dar s-a lecuit după ce a dat probe pentru anunţurile de la metrou, iar vocea ei a fost folosită fără a fi plătită (poveste reală a actriţei Isabela Neamţu). Un bulgar care s-a mutat de la Varna pentru femeia pe care o iubeşte, şi care suferă pentru că aceasta nu e pregătită să se mărite cu el. Un român întors în ţară după o experienţă de traducător în Columbia, de unde a trebuit să plece din cauza problemelor cu jocurile de noroc şi drogurile, care i-au adus ca bonus şi un divorţ. Întâmplările triste n-au reuşit încă să-i doboare pe aceşti tineri care încearcă să se mai bucure de un joint, o tequila sau un răsărit de soare. Când o nouă zi începe, acest miracol obişnuit are puterea de a şterge din minte amintirile rele şi de a injecta noi energii.
Dacă facem o paralelă cu societatea românească, după ani de confuzie în care am plutit de parcă drogurile sau alcoolul ne-ar fi luat minţile, n-ar fi exclus să avem parte de un nou răsărit, atâta vreme cât există nişte tineri capabili să vorbească despre toate astea, dornici să afle ce li se întîmplă şi de ce. În teatru, în film, în literatură. Sau măcar într-o conversaţie pe un acoperiş.