"Ce film îi?"- se opreşte şi întreabă un bătrînel care trece cu bicicleta pe strada Ocnei din Sibiu. I se răspunde, zice "mulţumesc" şi pleacă mai departe. Sibienii sunt oameni potoliţi şi politicoşi. Şi norocoşi. Oraşul lor se află în miezul unei schimbări răvăşitoare pentru evenimentul de anul viitor; ei sunt deja centrul universului. Radu Gabrea ecranizează romanul lui Eginald Schlattner, Cocoşul decapitat, dar nu filmează la Făgăraş, unde se petrece acţiunea, ci la Sibiu, Tălmaciu, Mediaş şi Agnita. Adică în judeţul Sibiu. La cît de european e romanul la fel de european e şi filmul. Premiera lui va avea loc în cadrul programului "Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007".
Să iei parte la o filmare e întotdeauna palpitant, dar cînd filmul e unul de epocă, amestecul timpurilor devine şi mai aromitor. Pe strada Ocnei, în locul unei blănării a fost amenajat magazinul lui Iulius Goldschmidt, tatăl eroului. "Feronerie - Obiecte metalice". La cît de "cosmopolite" au devenit firmele din Sibiu, aceasta n-ar suna strident, pentru că tocmai am trecut pe lîngă o firmă pe care "Micul meseriaş" e scris şi în germană, şi în ungureşte, şi nu e din film. O caleaşcă pe care am văzut-o în urmă cu cinci minute, pe strada 9 Mai, mă avertizează că locul de filmare nu e departe. "Cred că acesta e unul dintre filmele cele mai complexe care se toarnă în ziua de azi, prin multitudinea de locuri de filmare şi prin structura distribuţiei, care e atît din România, cît şi din Austria, Germania şi Ungaria", îmi spune producătorul executiv al filmului, Florin Paraschiv. "Avem trei locaţii principale în Sibiu, dar şi scene de ansamblu, cu multă figuraţie, cu trăsuri şi maşini de epocă. Toate maşinile vin din Ungaria, iar caii i-am găsit la o herghelie de lîngă Sibiu. Pentru că Cibinul va fi Oltul din carte, a trebuit să facem o toaletă a malurilor pentru a putea amenaja ştrandul din carte. Asta se întîmplă la Tălmaciu. Filmările merg bine, dar ne cam hăituieşte ploaia şi trebuie să schimbăm programul în fiecare dimineaţă. Centrul regional de meteorologie ne trimite zilnic prognoza şi în funcţie de ea ne tot organizăm. Pînă acum n-am ratat decît o zi, cînd o ploaie torenţială ne-a împiedicat să filmăm la Tălmaciu, dar o să recuperăm."
Două fete care seamănă de parcă sunt în oglindă, stau ţintuite locului, în mijlocul trotuarului, şi se ţin de braţ. Sunt gemene şi nu se află la primul film. Au figuri retro, părul lung e împletit şi strîns coc sub pălărie, dar sarcina lor nu e grea. Trebuie să meargă vreo 5 metri pînă la colţ. După vreo trei repetiţii, cît s-a oprit circulaţia, se aşează în colţ un felinar şi secvenţa se filmează, timp în care nimeni nu vorbeşte, tuşeşte sau strănută. Probabil şi călătorii din autobuzul 12 care aşteaptă ardeleneşte să li se dea liber. Şi calul de la trăsura din colţ se vede că e de la Sibiu, căci stă cuminte locului fără ca vreun cascador (de la Bucureşti) să adaste pe lîngă el.
Destine confruntate cu o cotitură istorică
Radu Gabrea a ieşit acum din atelier în stradă. Se instalează la video-assist şi se pregăteşte de repetiţii pentru a filma o scurtă secvenţă de interior. Angajaţii blănăriei, cu halatele pe ei ca să mai ajute la treabă, stau în spate şi chibiţează. La duble îşi dau cu părerea. "Fain o ieşit acuma", zice unul cu aer de mare cunoscător. "Pentru mine romanul are o mare semnificaţie", îmi spune Radu Gabrea într-o scurtă pauză. "El se află în linia temelor mele cu oameni care sunt în afară, care au probleme de adaptare. Aici e vorba de o comunitate închisă, care prin anumite greşeli istorice, ca să zic aşa, s-a prăbuşit, iar eroul e la final condamnat să fie în afara societăţii, fiindcă are de optat între religie (Biserica Evanghelică) şi nazism, într-un moment în care, în Transilvania, ele sunt total opuse. Cred că filmul va fi foarte bine perceput în România. E vorba de o comunitate care a trăit aici 800 de ani şi care a avut relaţii foarte bune cu românii, dovadă că în 1918 saşii au fost primii care au acceptat unirea Transilvaniei cu România. Mie romanul mi-a plăcut foarte mult, e superb scris, şi dincolo de considerentele politice este povestea a patru tineri cu toate problemele vîrstei lor. Sunt nişte destine în mic, confruntate cu o cotitură istorică. Am norocul unor actori foarte buni, foarte serios vorbesc. Cu românii Ioana Iacob şi Axel Moustache (care s-a decis acum cîteva zile să-şi schimbe numele din Mustaţă) o să aveţi mari surprize. David Zimmerscheid e un actor tînăr din Germania care a avut cîteva succese pe scenă la Zürich, iar tînăra Alicja Bachelda-Curus, o mare speranţă, a venit direct de la Hollywood unde a filmat cu Kevin Kline." Distribuţia îi mai numără pe actorii români Dorel Vişan, Monica Ghiuţă, Victoria Cociaş, dar şi pe Ovidiu Schumacher, care s-a stabilit acum 25 de ani la München, unde predă actoria.
Radu Gabrea e mîndru şi de europenitatea producţiei. Proiectul e printre puţinele care a fost iniţiat în România şi care a obţinut ulterior finanţare internaţională. Să pui un asemenea proiect pe picioare durează cu atît mai mult cu cît sunt mai mulţi finanţatori. Cocoşul decapitat a obţinut finanţare de la CNC în urmă cu doi ani şi jumătate, dar se filmează de-abia acum. "Termenele din legea precedentă a cinematografiei erau aberante. E foarte bine că s-a înţeles acum că în 6 luni nu se poate pune pe picioare o producţie decît dacă e făcută de la stat", afirmă Radu Gabrea. Din partea română au fost de mare ajutor CNC-ul şi TVR-ul, dar participarea internaţională e esenţială. De aceea, premiera de la anul a filmului va fi una concomitentă, pe axa Sibiu - München - Viena - Budapesta. Producătorul, Arno Ortmair, e din München, iar televiziunea bavareză a fost cea care "a aprins fitilul finanţării". Pe urmă au sărit ARTE, ungurii, austriecii.
Sibienii nu ştiu aceste amănunte şi nici nu le pasă de ele. "Bă, ce-o făcut aici!", exclamă un copil care trece cu skate-ul pe lîngă vitrina pe care sunt lipite reclame de epocă. Axel Mustache trece pe lîngă mine cu mănuşile pe mîini şi ciorapi de lînă netoarsă peste ghete. În film e iarnă, afară e o toamnă timpurie. Îi spun că are un fizic de anii '40 şi îmi răspunde că de fapt nu arată aşa, că a trebuit să-şi tundă pleata şi să-şi netezească părul. Are 25 de ani şi a terminat UNATC-ul la clasa lui Adrian Pintea. Acum e angajat la secţia germană a Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu. Am spus-o oare? Cocoşul decapitat e vorbit în germană. El este, cred, primul film care urmează noua precizare din Legea Cinematografiei referitoare la filmele în limbile minorităţilor etnice. O să trebuiască să învăţăm germana? Nu-i musai, dar nici nu strică. În Sibiu, clasele primare în limba germană funcţionează bine-mersi, dar la ele sunt înscrişi doar copii români.