Cum ne-a petrecut lumea sfîrşitul - Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii

Ştim ce trimit în ţară. 4,5 miliarde de euro. Dar nu ştim ce păstrează pentru ei. Regizorul Cătălin Mitulescu o spune în Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, filmul care va concura pentru Oscar anul viitor. Ultimul an de comunism, ultimul?!, e văzut prin ochii Evei, o fată de 17 ani şi ai lui Lalaliu, fratele ei de 7 ani. "Inocenţa imposibilă", scrie un critic canadian. "Încerc să transmit emoţia acelor vremuri şi să redau spectatorilor din întreaga lume o imagine a ceea ce poartă cu ei miile de emigranţi tineri români, în încercarea lor de a-şi găsi un rost departe de ţară", explică Mitulescu. Dacă citeşti cronicile scrise de Andrei Gorzo şi de Alex. Leo Şerban, cele două semnături fără de care mi-e imposibil să văd un film, înţelegi că vei asista la o producţie "supraîncărcată" şi lipsită de unitate.

Probabil că aşa e. Iată trei secvenţe din film:

1. Ajunsă la o şcoală profesională, Eva e cooptată în brigada artistică. Pregătesc serbarea de final de an şi cîntă melodia aceea obsedantă... v-o amintiţi... "Ţara noastră-i ţara noastră, dulce patrie albastră"... E ceva care te face praf în momentul acela. Poate halatele albastre ale elevilor, "orele de practică", ţoalele sărăcăcioase ale profesorilor, gardurile de prefabricate sparte, lumea de rahat în care-am trăit, uşile care se închid mereu "dintr-a doua", sau poate te face praf chiar praful de pe terenul de fotbal... La serbare, strînşi în careu, elevii îngînă, pe jumătate la mişto, melodia patriotică. Jumătate sînt depeşării care, acum cîteva luni, au umplut stadionul. Iar cealaltă jumătate sînt rockerii.

2. Cătrănit pentru că sora-sa fugise de acasă, Lalaliu vrea să se sinucidă. Dezizolează firele de la fierul de călcat, bagă ştecherul în priză şi... "Iar au luat ăştia curentul! E de la ei!". Aduce cu secvenţa din Balanţa în care Maia Morgenstern nu se poate sinucide pentru că s-a oprit apa şi atunci ia pumnul de somnifere cu apă din glastră. Ştiţi cum pute apa de la flori!

3. În fine, a treia secvenţă e şi nu e din film. După ce personajele străzii o salută pe Eva în stilul "Titanic", iar ea stă îmbrăcată în costum pe puntea unui vas luxos de croazieră, urmează genericul, care curge pe aceeaşi melodie obsedantă... "Ţara noastră-i ţara noastră...". Cînd se aprinde lumina, cei care au în jur de 20 de ani părăsesc repede sala. Ceilalţi, fie că sînt de 50 sau de 30 de ani rămîn. Se fac că se uită la distribuţie şi se concentrează să nu plîngă ca proştii, aşa proptiţi cu mîinile în scaunul din faţă, pasageri care se scufundă împreună cu lumea lor care-i petrece.

---

Notă: Citiţi şi comentariile cititorilor pe blogul lui Cătălin Tolontan.

---

Vezi trailerul acestui film: