De la Bucureşti la Sibiu via Cluj (Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu - Episodul 1)

Într-o bună dimineaţă de miercuri, pe la 12, mai precis, ne urcarăm, Coca Bloos şi cu mine, în Intercity-ul de Cluj, cu ideea să ajungem la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, unde doamna Bloos juca în Examen, de Titus Muntean, şi, mai ales, la premiera lui Purcărete de joi de la Teatrul Maghiar de Stat, Cumnata lui Pantagruel (care venea şi la festivalul de teatru de la Sibiu, dar într-o zi cînd eu nu eram acolo).

Şi descindem noi, după vreo 9 ore, în oraşul lui Funar cu ale sale 3400 de steaguri tricolore şi nu se ştie cîte coşuri de gunoi asemenea, fără să fi zis la nimeni, fără să ştim unde-om dormi şi-n general cam ce va să fie cu noi. De unde începe feeria: în holul hotelului Victoria, unde-o căutam pe Cristina Corciovescu, critic de film şi prietenă a doamnei Bloos, dăm peste regizorul Radu Gabrea, care ne urcă în taxiul dumisale şi ne duce la Cinema Republica, cartierul general al TIFF-ului; cînd o văd pe Coca Bloos, toţi se topesc, toate uşile se deschid şi-n cinci minute ne alegem cu cazare, ecuson, caietul-program (cel mai bun pe care l-am văzut de şase festivaluri încoace) şi-o provizie de zîmbete să ne-ajungă pe-o săptămînă. Nu tu zbiri pe la porţi (mă rog, era 10 noaptea, cînd şi zmeii se mai duc pe-acasă, dar nici a doua zi nu i-am văzut, de unde rezultă că şi anume nu erau), nu tu isterii, scandaluri, şuturi (a se vedea mai jos, varianta sibiană).

Prin urmare, joi am văzut trei filme şi-un spectacol (despre care n-o să spun nimic, pentru că încă-l mai rumeg, ceea ce se pare că va fi un proces un pic mai îndelungat). Am văzut Tancul, debutul lui Andrei Enache (dacă doriţi, o mostră de realism magic-variantă românească: vine poliţistul-Dragoş Bucur, ia cu mîna goală un cîrnat de pe grătarul încins în care proprietarul suflă de zor să nu moară cărbunii şi pleacă muşcînd din el vesel şi fără nici o grijă), cel mai prost jucat film pe care l-am văzut de nu mai ţin minte cînd, o coproducţie fino-rusească pre nume Cucul, meseriaş făcută pe-un material nici original, nici fastuos, şi Intacto, al spaniolului Fresnadillo, care, cu tot haloimăsul din care consta, mi-a cam dat fiori.

Şi-uite-aşa, joi noapte, am lăsat-o pe doamna Bloos să-şi vadă filmul şi m-am pus călare pe rapidul de Bucureşti; la 7 jumate dimineaţa eram în gară, la 8 acasă, iar la 10 punct şedeam paşnic în parcarea de la Hilton în aşteptarea autocarului pentru Sibiu. Şi ca să mi se dovedească înc-o dată că atîta drăgălăşenie cîtă am găsi la TIFF nu se află peste tot (nici post festum: Marinela Ţepuş nu mai vorbeşte cu mine din cauză c-am scris de rău de festivalul pe care l-a organizat ea la Buzău), de aici s-au pornit aventurile de Sibiu. S-au pornit ele, că noi, turma de ziarişti parcaţi la Hilton, am mai făcut trotuarul (vorba prietenei mele de la radio, Oana Stoica) vreo două ore şi-am mai pierdut una hălăduind după televizoarele din decorul spectacolului Alexandrei Badea, Spaţiu vital, şi recuperînd doi maşinişti de la Casandra pierduţi în spaţiul dintre Teatrul Evreiesc de Stat şi Bulandra (motiv pentru care ziariştii noştri, bine enervaţi de aşteptare, erau s-o linşeze cel puţin pe Gianina Cărbunariu). Şi la 12, dă-i bătaie! că-i drum lung, la 7 era spectacol (Ferma animalelor, făcută de nişte englezi) şi pîn-atunci trebuia să ne şi cazăm şi acredităm.

Cu puţin noroc (de şosea neaglomerată), la 5 jumătate furăm la Teatrul Radu Stanca, ceea ce se dovedi a nu fi atît de simplu cum părea: Moise cînd a văzut marea despicîndu-se în faţa-i nu cred c-a fost mai surprins decît era omul de la poarta teatrului de venirea noastră (căci, să nu uităm, sîntem în Anul Orwell şi cincinalul Caragiale). Dădu telefoane sus (pen' că se repeta şi nu ne putea lăsa să pătrundem înăuntru) şi ne luă zdravăn la refec după cum meritam ("La ce oră trebuia s-ajungeţi dumneavoatră? La 3 jumate, nu? Păi acum e 6! Puţin respect pentru teatru, vă rog!!!"); ieşi doamna Chiriac, intră înapoi, trimise pe altcineva să se ocupe de studenţii de la Teatrologie şi de cei din spectacolele de la UNATC, iar noi rămăserăm belindu-ne precum nobilul animal la poarta cea nouă pînă cînd zbirul-voluntar de la poartă ne-a închis şi uşa-n nas ca să nu mai încurcăm locul.

Numai că există şi-un Dumnezeu al ziariştilor pe lumea asta, care se-ndură şi făcu s-apară de după uşa bine păzită Cristina Boboc, îngerul nostru păzitor, cazator-şi-acreditor, aşa că pătrunserăm în templu, ne distribuirăm pe unde eram de distribuit (recte, la Hotelul Bulevard), iar la 7 eram, proaspete ca nişte floricele (!), să prestăm Ferma animalelor (la care, scria pe afiş, se aruncă noroi în sală, dar ne-au scutit).

A fost ok, ni más ni menos, lucrătură de profesionişti (inclusiv, sau mai ales, în ce priveşte dramatizarea), un spectacol de public clasic de teatru din care-ar trebui să-nvăţăm şi noi să facem. Şi cu ziua de vineri gata!

În episodul următor, ziua a doua a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu Romeo şi Julieta, ediţia Bocsardi.