La startul celei de-a zecea ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu titlul "Mîine-Net", ce vizează împlinirea unei ambiţioase proiecţii culturale şi manageriale pentru nominalizarea oraşului drept "capitală culturală europeană în 2008", s-au înfăţişat cîteva evenimente artistice grele de adînci semnificaţii. Mai întîi, la Muzeul "Brukenthal" o admirabilă expoziţie de pictură realizată de Mihai Sărbulescu, membru al grupului bucureştean "Prolog", ne-a oferit sub genericul "Clopotul" o suită de imagini de o rară frumuseţe artistică şi mistică, învăluite de subtile dialoguri între lumină şi întuneric, conferind din începutul festivalului un dram de mister, dar şi o mare altitudine emoţională.
În secţiunea "Mari spectacole" festivalul a debutat în chip strălucit prin memorabila reprezentaţie cu Ferma animalelor, oferită de "Northon Stage Ensemble" din Marea Britanie, în regia lui Alan Lyddiard, un tulburător "protest" la adresa totalitarismului, a fanatismului de orice fel şi a intoleranţei, întrupat de actori "totali", printr-un travaliu fizic uluitor şi mereu expresiv, relevant, persuasiv. Spectacolul a însemnat un remarcabil omagiu închinat operei lui Orwell şi actualităţii tîlcurilor sale la 100 de ani de la naşterea scriitorului, sărbătorit acum în întreaga lume, dar şi o încununare a pilduitoarei colaborări a festivalului sibian cu British Council, onorată aici prin prezenţa conducătorilor acestui for şi a ambasadorului Marii Britanii la Bucureşti.
O frumoasă coincidenţă, şi ea semnificativă, a făcut ca în aceeaşi zi teatrul românesc să fie şi el reprezentat în festival printr-un spectacol de o manifestă actualitate, cu Legenda ultimului împărat, de Valentin Nicolau, adus pe scenă de Teatrul Naţional din Bucureşti, în viziunea regizoarei Alice Barb, recent laureată a Festivalului tînărului regizor de la Buzău. Am fost martorii unui spectacol de o edificatoare tensiune intelectuală şi emoţională ce ne-a relevat maleficul mecanism al puterii în pragul apogeului şi al... Apocalipsei, cu tot cortegiul expresiilor şi consecinţelor terifiante, dar şi cu o modernă abordare a relaţiei "celebre" dintre Împărat şi Măscărici, întruchipaţi de tandemul Claudiu Bleonţ-George Ivaşcu. Secţiunea "marilor spectacole" ne-a oferit apoi o minunată surpriză, dacă profesionalismul regizorului László Bocsárdi şi al trupei Teatrului "Tamási Aron" din Sfîntu Gheorghe mai poate însemna o... surpriză. Spectacolul lor cu Romeo şi Julieta, o năucitoare împletire a textului cu teatrul gestual şi cu virtuozitatea expresiilor coregrafice, ne-a dezvăluit dramatismul şi actualitatea unui discurs în care, deasupra tuturor erorilor şi ororilor lumii de ieri şi de mîine, pluteşte imaginea emblematică şi invulnerabilă a iubirii, pe care doar arta (prin mesagerii ei, bufoni şi muzicanţi) o mai poate salva, conducînd-o spre nemurire!
Cele două spectacole cu Divina Commedia, după Dante Alighieri, desfăşurate în Piaţa Mare a oraşului, păstrînd şi ea ecoul unor străvechi spectacole de "mistere medievale", şi o insolită reprezentare a Purgatoriului, pe lacul de la Ocna Sibiului, datorate Teatrului "Radu Stanca", în regia lui McRanin, au deschis seria manifestărilor "în spaţii neconvenţionale", la care putem spune că, alături de cei aproape o sută de interpreţi, a participat întregul oraş.
Iar dacă o amplă expoziţie de fotografii ne-a adus înaintea ochilor "memoria vie" a festivalului, caruselul manifestărilor artistice a continuat vertiginos cu Fritzspiel, spectacol al trupei croate "Epilog Teatar Zagreb", cu spectacolul de teatru-dans-muzică institulat Peisaj sterp - Ari şi Derchi, prezentat de "Nimrod's Dance Theatre Company" din Israel, găzduit în curtea Muzeului de Istorie, cu Sufleurul fricii de Matei Vişniec, un impresionant recital actoricesc al Ioanei Crăciunescu, desfăşurat la Biserica Azilului, veche de şapte secole, cu o legendă japoneză, Prinţul Hangan şi prinţesa Terute, întrupată scenic de "Yokohama Boat Theatre" din Japonia, sau cu o coproducţie realizată de "Compaña de Teatro Santart" din Spania şi Teatrul de Nord din Satu Mare (Amprente neidentificate ale unei tragedii greceşti), găzduită de Cetatea Cisnădioara.
Desfăşurate în prezenţa unor numeroşi oameni de teatru din ţară şi străinătate, directori ai unor reţele de festivaluri internaţionale, organizaţii şi asociaţii culturale, cum este "Le groupe de 20 theatres de l'Ille de France", aceste spectacole au fost completate în chip semnificativ, drept o veritabilă infuzie de tinereţe, prin reprezentanţiile Şcolilor şi Academiilor de Teatru. Mă refer la spectacolele cu Lebensraum - spaţiu vital, de Israel Horowitz, în regia Alexandrei Badea, şi cel cu Mă cheamă Isbjörg - Sunt o leoaică, de Havar Sigurjonsson, realizat de tînăra şi talentata Geanina Cărbunariu, de la UNATC, pregătite la Studioul "Cassandra", urmate de o incitantă reprezentaţie cu Astă-seară se improvizează, oferită de Kammerspiele im E-werk din Germania, în semnătura regizorului-profesor Gábor Tompa. Artişti şi spectatori şi mai... tineri au luat cu asalt Parcul "Sub arini", unde, sub comanda "magicianului" Marian Rîlea, s-a desfăşurat proiectul de poveşti inspirate de opera lui Shakespeare, cu titlul "Teatrul şi lumea copilăriei".
La orizont, aşteptată cu emoţie şi nerăbdare, reîntîlnirea cu geniul lui Silviu Purcărete în spectacolul dedicat lui Rabelais, cu titlul Cumnata lui Pántagruel...