Jurnal sibian IV - Astra Film Fest 2006

Vineri, 27 octombrie

Maratonul filmelor a căror acţiune se petrece în România. Hmm, subiecte total diferite - revolta de la Târgu Mureş (Balkan Champion, Reka Kincses), naşterea teatrului idiş care a avut loc la sfârşit de secol 19 la Iaşi (Moştenirea Goldfaden, Radu Gabrea), drama sătenilor din Roşia Montana (New Eldorado, Kocsis Tibor), uciderea de către comunişti a poetului Gheorghe Ursu (Babu - Cazul Gheorghe Ursu, Cornel Mihalache), deportarea rromilor în regimul Antonescu (Hidden Sorrows, Michelle Kelso).

18.20 Am ieşit de la filmul lui Cornel Mihalache, total impresionată de unul dintre cazurile care erau atât de des întâlnite în Republica Socialistă România. Fac cunoştinţă cu regizorul şi îi propun să ne dea filmul să îl punem pe LiterNet. Şi, deşi ar fi fost o onoare pentru mine, pentru noi, să putem prezenta filmul, îmi spune că este cel mai frumos premiu pe care l-a primit. M-am emoţionat şi eu, evident.

23.00 New Eldorado este al 39-lea film pe care îl văd la Astra Film Fest. Şi totuşi este singurul film la care s-a aplaudat de la primul nume apărut pe generic, până la ultimul. Spectatorii s-au ridicat în picioare, iar regizorul, foarte ruşinat, a chemat alături de el trei dintre sătenii din Roşia Montana care sunt intervievaţi în film. Şi din nou aplauze. Aşa cum s-a spus deja, e ceva ciudat că trebuia să vină cineva din Ungaria ca să facă un film despre ceea ce se întâmplă acum în zona auriferă din Munţii Apuseni. Filmul va avea o continuare care se va numi Salvaţi Roşia Montana.

23.15 Am ieşit la o lungă plimbare cu Margareta şi Filip. Îi invidiez sincer pentru că trăiesc într-o ţară în care învăţământul universitar, fie că eşti la a zecea facultate sau la prima, nu se plăteşte. Duminică vor pleca în Polonia, cu trenul. Două zile şi jumătate, prin Ukraina. Ne plimbăm pe străzile vechi, printre construcţii. E linişte. E noaptea în care Sibiul "întomneşte".


Sâmbătă, 28 octombrie

9.20 E un personaj prezent la acest festival, un regizor român, care trebuie să se facă remarcat în orice loc în care se află. Dimineaţa, la micul dejun trebuie să ştie toată sala cât zahăr îşi pune în cafea sau dacă mănâncă ou fiert sau omletă. Intră la filme pe la jumătatea lor, însoţit de soţia sa, traversează sala prin faţa ecranului ca şi cum ar merge pe bulevard şi după cinci minute, inevitabil, îi sună telefonul. La care răspunde şi iarăşi, cu soţia lui, traversează sala de cinema, în direcţia din care a venit. Asta o povestesc aşa, ca fapt divers.

10.35 Vorbesc cu Viorica, una dintre fetele care se ocupă de presă aici la festival. Aflu cu surprindere că locurile de cazare pentru voluntari sunt puţine, drept pentru care a primit la ea acasă doi voluntari veniţi din Bucureşti. Le-a dat cheile de la apartament, spunându-le să se ducă liniştiţi. Jos, unde poţi închiria DVD-uri şi căşti, nimeni nu îţi cere buletinul. Explicaţia Vioricăi: "Avem încredere în oameni că nu vin să ia de aici. Dacă iau, asta e, noi le plătim..."

12.30 Am fugit din sala de cinema, pentru că afară e cald şi soare şi lumea a ieşit să se plimbe pe corso sau să stea la una dintre terasele de pe strada principală. Şi copiii mănâncă îngheţată la cornet. O iau încet spre strada Tribunei. La numărul 24 este casa în care a locuit Cioran în adolescenţă. O casă simplă, galbenă, cu patru geamuri ce dau spre stradă. Deschid uşa greoaie din lemn, vopsită in verde. O curte ca toate curţile, o casă care nu iese cu nimic în evidenţă faţă de celelalte din Sibiu. Şi totuşi, aici şi-a petrecut şase ani din viaţă Emil Cioran.

Îmi cumpăr de la fast food-ul meu preferat din Sibiu cartofi prăjiţi cu salată. E aşa de bine afară, încât nici nu zici că a venit toamna. Dar ea e prezentă, a venit azi-noapte tiptil şi a scuturat toţi copacii.

15.00 Am văzut filmul lui Thomas Ciulei, Graţian, şi mă pregătesc să revăd Forever Yours. Ce muzică şi ce poveste are acest film... Cred că a devenit unul dintre filmele mele preferate. Între timp, ies la o plimbare cu băiatul al cărui nume nu îl ştiam, dar pe care între timp l-am aflat. Mi-a arătat nişte clădiri superbe şi zidul cetăţii pe care mai există emblema vechiului Hermannstadt. Şi am văzut cel mai frumos copac. Da, cred că există frumuseţe şi la copaci. Era rotund, ca o portocală, iar culoarea frunzelor era gălbui-portocalie.

18.00 O să întârzii la premii. Sunt încă în camera de hotel, încercând să mă grăbesc, dar nu-mi reuşeşte. M-am gătit să fiu o doamnă şi mi-a luat ceva timp. Ies în stradă unde plouă cu găleata. Ar fi fost foarte bine dacă nu aş fi ţinut draperiile pe geam, poate nu mi-aş fi luat tocmai acum cizmele din material textil. Ajung cu întârziere de un sfert de oră (sfertul academic), când se prezintă membrii juriului. Sunt o doamnă plouată. Dintre filmele premiate, nu am văzut trei. Câte ceva despre Regina Maria a luat premiu, One Day In People Poland şi The Angelmakers au luat premiu. Pe alocuri m-am nimerit cu juriul, însă filmul care a luat trofeul Sibiu 2007 este cel la care am ieşit pe motiv de subtitrare nereuşită.

Ultimul care vorbeşte este primarul Sibiului. Până şi la categoria primar ne bate Sibiul. E chipeş, vorbeşte impecabil limba engleză şi parcă are agăţată de el o etichetă pe care scrie: GENTLEMAN.

20.00 Ajung la Casa de Cultură cu restul invitaţilor. Fanfara lui Crăciun ne-a acompaniat până aici. Toată lumea cântă şi dansează. E ca la o discotecă, doar că muzica e lăutăreasco-populară. În sală se proiectează unul dintre filmele câştigătoare - Bride Kidnapping in Kyrgyzstan şi mă hotărăsc să rămân să îl văd.


Duminică, 29 octombrie

10.00 Ştiu de ce ne-a plouat aseară. Sibiul e supărat că plecăm. Asta trebuie să fie, că prea ne-am simţit bine împreună. M-am trezit cu un sentiment aşa de melancolie. O să părăsesc camera de hotel, ceea ce e bine, dar o să plec şi din Sibiu, ceea ce nu e aşa de bine. O să revin la anul să mai văd filme, poate să vă mai povestesc şi vouă. Oricum, dacă vreţi să vedeţi vreun film care a fost la Astra Film Fest 2006 sunteţi aşteptaţi la sediul Astra din Piaţa Mică, unde le puteţi vedea. Eu zic că merită să faceţi o excursie de week-end în lumea filmelor documentare.

Acum vă las, intru la nişte filme româneşti, printre care Clara B. (Alexandru Solomon), La drum (Dumitru Budrala), Decreţeii (Florin Iepan) şi Bârfe la stâlpii împuşcaţi (Cornel Mihalache).