Sunt uimit şi mâhnit că la spectacolul Purificare publicul trebuie să suporte cele mai mari costuri de bilete din orice teatru, în condiţiile în care toate cheltuielile pentru deplasarea acestui spectacol de la Cluj la Bucureşti sunt suportate de organizatorii Festivalului Naţional de Teatru, în timp ce încasările pentru bilete rămân teatrelor care găzduiesc spectacolele, în cazul acesta cel care profită fiind Teatrul Naţional. Eu aş întreba răspicat de ce biletele la Sarah Kane sunt cele mai scumpe din tot festivalul. Care-i raţiunea economică? Şi dacă nu e niciuna, atunci cum se explică?
M-am întors să lucrez în România tocmai pentru că dumneavoastră, publicul, nu puteţi călători oricând la Paris, Londra sau New York ca să-mi vedeţi piesele. M-am întors să lucrez nu doar pentru cei care fac parte dintr-o aşa numită "elită", ci mai ales pentru cei sunt pasionaţi de adevăr şi de un alt fel de a face teatru.
Purificare este un spectacol despre adevăr care se adresează tinerilor. E nedrept că tocmai ei trebuie să facă eforturi îngrozitor de mari ca să vadă acest spectacol la Bucureşti şi mă întreb câţi tineri vor putea să-şi permită să plătească acest preţ exagerat de mare?
Din păcate, obligaţiile mele contractuale cu Universitatea Columbia, nu-mi permit să mă deplasez la Bucureşti în această perioadă, dar am încercat de aici - de la New York - să obţin prin intermediul departamentului economic al teatrului din Cluj, o reducere de preţuri pentru studenţii care văd piesa la Bucureşti. Nu cred că dorinţa mea a fost luată în considerare.
Vă mulţumesc însă foarte mult pentru sacrificiul financiar pe care-l faceţi ca să vedeţi această piesă. Faptul că primul spectacol este deja sold out şi că se vând bilete şi pentru cel de-al doilea mă bucură şi mă ruşinează în acelaşi timp. Căci dumneavoastră, publicul, trebuie să plătiţi la propriu - din buzunar - preţul pe care eu îl plătesc moral de fiecare data când vin să montez în România, doar pentru că vreau să spun lucrurilor pe nume şi vreau un teatru adevărat.
(Andrei Şerban)
Comentarii ale cititorilor:
FNT / TNB sau de ce nu are ursul coadă
[Recunosc că m-am gîndit tot weekendul dacă are rost sa scriu două-trei rînduri de protest. Renunţasem. Dar m-a resuscitat scrisoarea lui Andrei Şerban.]
Anul trecut mă luam de gît cu o doamnă de la UNITER care îmi explica gingaş că abia în cîţiva ani va fi posibil să se organizeze un Festival Naţional de Teatru la care să se vîndă bilete. Anul ăsta m-aş fi luat de gît cu Ion Caramitru. Vineri am vrut sa cumpăr bilete la spectacolul lui Andrei Şerban şi la cel al lui Radu Apostol, jucate la TNB în cadrul FNT-ului. Cînd doamna de la casă mi-a zis "un milion doua sute bla bla bla", m-a bufnit rîsul. Fac parte din categoria fericită pentru care banii ăştia nu însemnau gaură în buget. Dar n-am avut chef să încurajez aşa o politică nesimţită. Am renunţat, chiar dacă ştiu că mă va costa mult mai mult să merg la Cluj şi la Timişoara să văd spectacolele astea.
Atîta timp cît teatrele de stat primesc bani de la buget, astfel de "scamatorii" sînt nepermise. Şi în mod cert inutile. Asta o dovedeşte politica celorlalte teatre implicate în FNT care au putut păstra preţul biletelor la nivelul obişnuit.
(Corina Schwartz)