András Hatházi vine de la Teatrul Maghiar şi joacă pentru prima oară în limba română. Un actor minunat, occidental prin disciplină, rigoare şi seriozitate exemplară, András s-a mulat ca o mănuşă pe rolul destul de ambiguu al criminalului-doctor-magician care-şi găseşte salvarea în dragoste.
Ionuţ Caras şi Adrian Cucu, deşi la început au avut probleme să "intre în pielea personajului" (căci nu e uşor pentru doi bărbaţi care iubesc femeile să se sărute pe buze şi să se mozolească pe scenă într-o relaţie homosexuală pasionată), dar au trecut cu bine pragul delicat şi ne-au convins că iubirea e "fără frontiere".
Am fost extrem de bucuros să-i pot lua în distribuţie pe Cristi Grosu, Anca Hanu şi Silvius Iorga, care erau studenţi când au participat la "workshop"-ul din vara lui 2005 pe care l-am ţinut la Cluj. Deşi extrem de diferiţi individual, toţi trei împreună sunt remarcabili prin flexibilitatea şi dăruirea de care dau dovadă, degajă un spirit bun care îi contagiază şi pe ceilalţi.
Ramona Dumitrean, o actriţă-cameleon cu posibilităţi încă puţin explorate de regizori, m-a convins, prin tehnica ei mai apropiată de film decât de teatru - un fel de cine-verite - că e exact ce căutam să găsesc - să poţi s-o crezi că e o prostituată cu suflet de aur, cum a scris Kane.
Andreea Bibiri, singura descinsă în "secta" clujeană din afară, a dat dovada excepţionalului ei talent, făcând din Grace exact imposibilul pe care autoarea îl cerea: sora care vrea să-şi transforme corpul ca să renască într-un trup de bărbat.
Toţi aceşti actori au fost vizibil mişcaţi de experienţa piesei şi a lucrului împreună în timpul unei grele veri toride.