ApocalyptoMel

Atunci când Mel Gibson s-a apucat de regie (cu The Man Without a Face, 1993), toată lumea a crezut că a înebunit, dar cu al doilea proiect deja a luat Oscarul pentru cel mai bun regizor şi cel mai bun film al anului (Braveheart, 1995).

S-a hotărât apoi să spună o poveste ştiută de toată lumea, dar în aramaică, rezultatul (Patimile lui Hristos), fiind un exploitation violent care a fost cel mai comentat film al anului 2004 şi un uluitor succes de public. Ceea ce a închis gurile tuturor, normal, fiind unul din cel mai de succes filme din istorie.

Noua demenţă a lui Mad Mel (în afară de aceea de conduce alcoolizat şi a face remarci anti-semite, în cel mai rău caz cel mai tare publicity stunt de anul trecut, care a făcut cât o campanie întreagă de marketing), este un film întreg în mayaşă, sau ceva de genul acesta - limba yuacatan, o limbă la fel de moartă ca aramaica, despre o civilizaţie care nu ştiam că era atât de decadentă. Mel Gibson ca regizor e opusul lui Terrence Malick, se vede clar că gravitează spre dreapta, la fel ca John Wayne cu Beretele Verzi în plin protest anti-Vietnam. Un film violent, venit din gut, un film de acţiune şi aventură despre sfârşitul civilizaţiei Maya. L-am menţionat pe Malick pentru finalul la Apocalypto, de unde ar putea începe liniştit The New World, a-poca-hontas-ul lui Malick.

Filmul lui Gibson e făcut cu necunoscuţi (s-a creat o legendă, cum că ar fi cu neprofesionişti, neadevărat în întregime). Personajul principal este Jaguar Paw (Labă de jaguar), a cărui viaţă liniştită este tulburată în momentul în care războinici de elită atacă satul în care locuia. Aceştia dau foc, răpesc femeile şi distrug satul. Paw încearcă să supravieţuiască, evadează şi e urmărit de o întreagă ceată de războinici. Poveste-arhetip, din toate timpurile, ceea ce mă face să fac asemănări cu filme precum primul Rambo (First Blood), Predator şi Pathfinder plus Apocalypse Now. Dar e cel mai bun film pe care l-a făcut Mel Gibson până acum ca regizor, la peste 2 ore aproape fără lungimi inutile. Un fel de Ultimul mayaş, combinat cu Rapa Nui, experimentul cu Insula Paştelui produs de Kevin Costner în 1994.

Filmat în jungla mexicană, cu camere digitale, proiectul nu este nici de departe nebunia şi extravaganţa descrisă iniţial în presă, ci un old fashioned film "de băieţi". Intenţiile lui Gibson sunt mult mai cinstite şi mai filmice decât în cazul Patimilor. Departe de scandalul mediatic cu Jesus (faptul că mayaşii făceau sacrificii umane nu l-a impresionat nici pe Cortez atunci), Apocalypto te face să recâştigi respectul pentru Gibson (dacă ţi l-ai pierdut) şi să-ţi doreşti să fi făcut Mad Max 4; în timp ce el e hoinar prin junglă, George Miller - regizorul trilogiei originale Mad Max (care l-a pus pe hartă pe Mel), se ocupă de pinguini animaţi (Happy Feet). Ceea ce e cert însă, e că mayaşii nu pot să-l dea în judecată pentru neacurateţe. Aştept cu interes viitorul proiect al lui Mel Gibson, regizorul.