Titlul românesc (o glumă, sper, involuntară) ascunde nu o ecranizare după codul bunelor maniere, ci o farsă morbid / grotescă, mult mai profundă decît ar părea la prima vedere. Un film de Christopher Nolan, care vasăzică sobrietate, eleganţă, personaje centrale cu identităţi blurat / ambigue şi, eventual, ceva twisturi. Un bob zăbavă, ajungem şi acolo.
Personaje centrale, ziceam, care se luptă ori de cîte ori se întîlnesc, mai surd sau mai zgomotos, prin mijloace mai curate sau mai murdare, şi care nu sînt, pardon, nu par ghidate decît de un singur ţel - să-şi învingă, cu orice preţ adversarul. Cu accent pe orice - unde am mai văzut aşa ceva? Exact, în Dueliştii, un film pictural (Ridley Scott, deh) şi obsedant (Conrad, deh), splendid vizual şi nu numai, orice ar crede anumiţi. Omagiul lui Nolan, conştient au ba, schimbă drastic mediul - eroii (?) săi nu mai sînt soldaţi, ci magicieni rivali în Londra victoriană, ceea ce alterează fireşte optica şi invită la interpretări şi reinterpretări mai mult sau mai puţin savante: mărturisesc că, ori de cîte ori se discuta, aplicat sau metaforic, despre magie, despre trucuri, despre relaţia artist-public, despre obsesia succesului, despre celebritate şi despre uitare, eu nu vedeam nici scamatori, nici iluzionişti, ci regizori de film, disecînd faţa şi, mai ales, spatele ecranului, la Hollywood sau aiurea, acolo unde minunăţiile şi pierzania, unde adevărul şi minciuna, unde realul şi imaginarul se confundă pînă la demenţă... uneori în spaţiul aceluiaşi cadru.
Mai multe despre plot de la mine nu veţi afla - am rămas însă dator cu ceva din primul paragraf: da, există twisturi în film, deşi nu constituie nici esenţa şi nici motivaţia lui, dar Nolan, trufaş, cum îi stă bine unui auteur, te invită şiret să-l ratezi pe cel mai important, "înghesuit" între marile (chit că relativ evidentele, deşi asta nu ştirbeşte meritele filmului, dimpotrivă) dezvăluiri din final. Este o revelaţie atît de subtilă încît de clipeşti niţel ai pierdut-o - dar, deşi e o tragedie, nu-i o tragedie. Ca toate filmele mari, The Prestige se vede de două ori.