Un recital bun de scos în lume

Violonistul Alexandru Tomescu şi pianistul Horia Mihail (doi dintre membrii formaţiei camerale Romanian Piano Trio) au susţinut un admirabil recital, miercuri 7 februarie, în studioul "Mihail Jora". În program lucrări de Igor Stravinski (Suita italiană, Divertimento) şi George Enescu (Suita "Impresii din copilărie"). O alegere foarte inspirată, între muzica de factură neoclasică a lui Stravinski şi Suita enesciană existând o înrudire ce ţine de echilibrul magic dintre libertatea inspiraţiei şi disciplina formei pe care şi-o impun marii creatori.

Deoarece lucrările din recital se cântă arareori pe scenele româneşti, iar programul de sală nu pomenea nimic despre ele (?!), voi insera în cele ce urmează câteva succinte informaţii.

După "perioada rusă" din creaţia lui Stravinski (baletele Sărbătoarea primăverii, Pasărea de foc etc.), compozitorul face, în jurul anului 1920, "cotitura neoclasică", odată cu Pulcinella, tot un balet, pe temele italianului Pergolesi. Timp de 30 de ani, până în 1950, va compune în spirit neoclasic, însă de o manieră cu totul aparte. Compoziţiile sale à la maniere de nu sunt neapărat pastişe, ele introduc în ţesătura clasică a lucrărilor originale numeroase disonanţe, procedee ritmice şi chiar fragmente (substanţiale) străine, deplasând accentele, marcând insistent sincopele, modificând mişcările, ş.a.m.d., până ce rezultă o muzică greu de spus cui aparţine.

În "Memories and Commentaries", compozitorul ruso-american face o declaraţie glumeaţă, însă perfect adevărată: "Instinctul meu mă îndeamnă să recompun, şi nu numai lucrări de elev, dar şi lucrări de maestru... Tot ce mă interesează, tot ce îmi place, aş vrea să devină proprietatea mea (este probabil o rară formă de cleptomanie)" (Citat preluat din cartea biografică a compozitorului şi muzicologului româno-italian Roman Vlad: "Strawinsky", 1958, Giulio Einaudi editore, S.P.A. - Torino)

În perioada neoclasică, Stravinski scrie multe lucrări concertante, printre care cele mai importante sunt Concertul pentru vioară şi orchestră în re, Duo concertant pentru vioară şi pian, Concert pentru două piane. Piesele din recital, Suita italiană şi Divertimento, ambele apărute în anul 1932, au un farmec deosebit datorită modului neobişnuit de a prelua teme ce aparţin altcuiva şi de a le transforma în unele proprii, cu o plăcere şi o virtuozitate rar întâlnite.

Acelaşi lucru se poate spune, în fond, şi despre Suita pentru vioară şi pian Impresii din copilărie (compusă în 1940). George Enescu apelează la surse folclorice dintre cele mai diferite, dar pe care nu le prelucrează pur şi simplu, ci descoperă pentru ele noi mijloace de expresie savante, pe măsura structurii modale şi ritmice a melodiilor originale. Muzica enesciană de aici îşi trage caracterul ei cu totul particular: din îmbinarea artei populare româneşti cu simfonismul occidental german şi francez.

Cei doi interpreţi au atins în acest recital forma maximă, sub toate aspectele. Impecabile tehnic, redările lor aveau acea naturaleţe ce caracterizează perfecţiunea artistică. Făcându-ne în acelaşi timp plăcerea de a savura toate subtilităţile artei interpretative - mai cu seamă violonistice, căci partea leului era a viorii. Un recital într-adevăr bun de plimbat prin lumea largă.