Simfonia jucăriilor de Leopold Mozart

În Concertul extraordinar de Crăciun al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti, (16 decembrie 2007), Orchestra de cameră aflată sub bagheta dirijorului ei permanent, maestrul Cristian Mandeal, şi mezzosoprana Viorica Cortez, au interpretat un program, din care au făcut parte miniaturi orchestrale şi vocale de o mare frumuseţe. Spectacolul a fost sponsorizat de Mercedes-Benz.

În sala Ateneului Român - a cărui scenă era discret împodobită cu doi brăduleţi "străjeri" - spectatorii s-au lăsat răsfăţaţi sonor de verva Simfoniei de Crăciun, în re minor de Joseph Haydn. Cizelarea frazării, precizia detaliilor şi agogica suplă - cu anacruze elegant lărgite - (mai ales în Menuetul ce încheie surprinzător lucrarea), au caracterizat prestaţia Orchestrei de cameră.

În "Fatto per la Notte di Natale" concerto-ul grosso op. 6 de Arcangelo Corelli, interpretat în cel mai autentic stil baroc, dirijorul Cristian Mandeal a obţinut împreună cu instrumentiştii săi de elită - grupaţi în concertino (două viori şi un violoncel) şi tutti (orchestra de coarde şi clavecinul) - acea atmosferă pioasă care evocă prin armonii predominant consonante, Noaptea de Crăciun. Totul era acolo natural. Dar, în această simplitate, este încriptată multă ştiinţă a cântului instrumental în ansamblu. Nici un timp al măsurii nu rămâne"nedecorat" timbral. Ore lungi de repetiţii întru aflarea acelui puls unificator al mişcării şi al emisiei au condus la o versiune interpretativă fin şlefuită. Picăturile aurite, în spiccato, ale sunetelor de clavecin, îl transportau pe ascultător într-o altă epocă, mai calmă, făcându-l să se simtă un adevărat prinţ în salonul său de muzică, înconjurat de invitaţi.

Simfonia jucăriilor de Leopold Mozart are un farmec deosebit ascultată acum, în preajma Crăciunului. Pe scena de concert au intrat, costumaţi ca pentru un carnaval de copii, suflătorii. Totul a fost colorat şi vesel: tichii de magi, pene policrome, chemări de cuc şi triluri de privighetoare, semnale de vânătoare şi alte sonorităţi pline de haz. În orchestră, alături de corzi se auzeau şi tamburinele, trianglul, cimbalele, fluierul şi populara ocarină. În Finalul Casaţiunii pentru orchestră şi jucării în sol major, caruselul sonor părea că se învârte din ce în ce mai repede, motivul principal revenind în Presto, ca într-un joc de ştrengari. Interpreţi şi public au retrăit clipele din copilărie, când mişcarea şi fratele ei - amuzamentul ingenuu - erau precum inconştienţa fericirii neîngrădite.

În Colindul din Divertisment rustic pentru orchestră de coarde de Sabin Drăgoi, se recunoşteau cu uşurinţă cântecul de stea "O, ce veste minunată" , precum şi alte colinde - toate într-o textură instrumentală aleasă cu mare artă. Interpretarea lor a urmat fidel expresia învăluitoare de bunătate.

Mezzosoprana Viorica Cortez pe care francezii au numit-o "Carmen du siècle", a adus pe scena Ateneului Român generozitatea, iubirea de oameni, dăruirea şi farmecul vocii sale unice. Piese ce pot fi reascultate oricând, dătătoare de pace sufletească, au beneficiat de expresivitatea cântului său: Ave Maria de Caccini, Laudate Dominum de Wolfgang Amadeus Mozart, Cantique de Noel de Adolphe Adam, Weihnachtsmette de Carl Boyde, Noapte de Crăciun, orchestrată de Ana Iulia Giurgiu, pe versuri de George Coşbuc, Floricica, de Francisc Hubic, O, Santissima şi Stille Nacht de Franz Gruber. Compozitorul Sabin Păutza, de a cărui orchestraţie au beneficiat multe piese din repertoriul Vioricăi Cortez, a putut primi aplauzele auditorului, în direct.

Un concert în plină iarnă, care nu lasă îngheţul să cuprindă nici un afluent artistic al Lacului Bucura din inima noastră.