februarie 2007
Rodica Sava a avut o idee excelentă atunci când a creat emisiunea "Muzicieni de azi, muzicieni de mâine" la Radio România Cultural. Mulţi tineri instrumentişti şi cântăreţi au păşit pentru prima oară pe scenă sub auspiciile acestei emisiuni. Recitalurile au loc în fiecare săptămână (de-a lungul întregului an) în studioul "Alfred Alessandrescu" al Radiodifuziunii; concertele sunt programate mai rar şi fac parte din stagiunea Orchestrei de Cameră Radio din studioul "Mihail Jora". Şi unele şi altele se transmit în direct la radio.

De regulă, se aleg patru interpreţi, de la elevi din clasele primare până la studenţi, sunt prezentaţi pe rând de către un redactor şi cântă fiecare câte o lucrare. Fireşte, concertele se desfăşoară cu mai mult fast, sala se umple de rude şi prieteni, iar de prezentare se ocupă chiar doamna Rodica Sava.

Dacă m-ar pune pe mine cineva să fac treaba asta, cu siguranţă n-aş scoate-o la capăt la fel de bine. În primul rând, pentru că n-aş putea să-i laud de-a valma pe cei care urmează să cânte, spunând despre fiecare că e "minunat" sau că premiile la nişte biete concursuri provinciale ("aranjate", majoritatea) reprezintă garanţia unei viitoare cariere pline de strălucire.

În al doilea rând, deoarece n-aş izbuti să stimulez şi să fac credibilă acea atmosferă de entuziasm debordant (în care micii interpreţi, mai ales, sunt copleşiţi de numeroasele buchete de flori scumpe, pentru înmânarea cărora se stă la coadă, iar la sfârşitul întregului concert toţi participanţii sunt aliniaţi pe scenă de către prezentatoare şi felicitările şi pupăturile durează încă o bună bucată de vreme) - cu toate că doar unul sau doi cântă cum se cuvine, iar ceilalţi mai mult se chinuie.

Situaţia descrisă mai sus se aplică perfect concertului de miercuri 21 februarie 2007: trei instrumentişti şi o cântăreaţă, doi buni şi doi slabi, laude exagerate pentru toţi, efuziune florală, surâsuri şi strălucire artificială - ca la o serbare de sfârşit de an şcolar.

Singura care a atras atenţia în mod special a fost pianista de 9 ani Daria Ioana Tudor. A interpretat Concertul în re major de Haydn cu siguranţă, ca o persoană matură, lăsând să se vadă că înţelege realmente ceea ce cântă şi dovedind o stăpânire de sine remarcabilă pentru vârsta ei. Comparaţia cu Alina Elena Bercu şi chiar cu Mihaela Ursuleasa, două pianiste de notorietate (mai cu seamă cea de a doua), afirmate şi ele foarte devreme, mi se pare în acest caz îndreptăţită.

O impresie bună a lăsat şi clarinetistul Albert Mădălin Codreanu, student în anul II la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, cu Concertul în mi bemol major de Frantişek Kramar-Krommer. Are o surprinzătoare uşurinţă tehnică şi un sunet plăcut.

În schimb, soprana Luminiţa Andrei, studentă în anul II la aceeaşi facultate bucureşteană, şi violonista coreeană de 13 ani, Kim Min Ji, elevă la Liceul de Muzică "George Enescu", nu erau pregătite să apară pe scenă. Prima a încercat să cânte două arii mozartiene (din operele Cosi fan tutte şi Flautul fermecat), a doua Concertul nr. 3, în sol major, tot de Mozart, cu acelaşi rezultat dezamăgitor (pentru mine, cel puţin). Am avut însă impresia că ele nu erau prea afectate, dimpotrivă...

Socotesc că politica de a lăuda fără discriminare are consecinţe dintre cele mai nefaste: uniformizează valorile, micşorându-le pe cele reale şi umflându-le pe cele doar presupuse, adesea inexistente. Speranţele neîndreptăţite vor fi drastic contrazise mai târziu şi aşa-zişii "muzicieni de azi" nu vor fi aceiaşi cu cei "de mâine".

Alexandru Ganea, dirijorul concertului, i-a acompaniat fără probleme deosebite pe toţi cei patru interpreţi. Ca să-mi fac însă o părere cât de cât corectă despre profesionalismul său în materie de dirijat, ar trebui să-l urmăresc într-o lucrare simfonică de anvergură. Cu altă ocazie, aşadar.

2 comentarii

  • ce facem pentru copiii cu adevarat talentati ?
    , 24.01.2010, 16:13

    ...Aveti dreptate atunci cand afirmati ca , uneori , la concursurile " provinciale ", premiile sunt " aranjate"... Dar nu intotdeauna...Mai sunt si copii care merita aceste premii ... De altfel , ce alternative au copiii din Romania in afara acestor concursuri " provinciale "? De ce nu se ocupa statul roman sa organizeze pentru copiii nostri talentati competitii de talie internationala ? De ce nu ii incurajeaza nimeni sa participe la concursuri internationale ? De ce statul nu le creeaza conditii de studiu ? Stiti pe ce instrumente canta acesti copii ? Stiti ce piane se gasesc in liceele romanesti de muzica ? Stiti cat de incarcat este programul lor scolar cu ore de cultura generala care , uneori , nu le folosesc la nimic? Cand sa mai studieze la instrument un copil care are 8-10 ore de scoala pe zi ? Din pacate , statul roman nu se intereseaza deloc de copiii talentati din acest domeniu ...Si atunci , este laudabila initiativa unor oameni ca d-na Rodica Sava , de a-i promova... Poate ca nu sunt toti exceptionali dar unii sunt... Ce facem pentru ei ? Cum ii promovam ? Sau ii lasam sa se piarda...? E pacat ...

  • RE: ce facem pentru copiii cu adevarat talentati ?
    [membru], 24.01.2010, 17:47

    > De ce nu se ocupa statul roman sa organizeze pentru copiii nostri talentati competitii de talie internationala?

    La ştiinţele exacte există olimpiade. De matematică, de fizică, de informatică, etc. Ele sunt întâi pe şcoală, apoi pe sector, pe municipiu, pe ţară. Apoi naţionale şi abia apoi balcanice, europene sau mondiale. Nu se sar etape. Nu e la fel şi la instrumente? Eu ştiu doar de Concursul Festivalului Enescu, dar presupun că sunt încă multe altele, de nivel mai mic.

    > De ce nu ii incurajeaza nimeni sa participe la concursuri internationale? De ce statul nu le creeaza conditii de studiu?

    Pentru că nu e treaba statului să încurajeze copiii. E treaba profesorilor şi părinţilor. Cei care au vrut să răzbească (şi care au avut talentul necesar) în general au răzbit. Şi-au căutat burse în străinătate, s-au dus la concursuri dure, au tras de ei înşişi şi de profesori. Nu există succes fără luptă personală.

    > Stiti pe ce instrumente canta acesti copii? Stiti ce piane se gasesc in liceele romanesti de muzica?

    E trist dacă nimeni din comunitatea de părinţi şi profesori nu face nimic altceva decît să aştepte subvenţii de la stat. Sînt multe modalităţi de a obţine bani pentru instrumente. Sînt firme la care se poate apela (în schimbul unor avantaje pentru firme, desigur, eventuale concerte exclusive), sînt fonduri europene care pot fi atrase. Nu e uşor, dar dacă plîngi acasă s-ar putea să ai şanse egale cu zero să se rezolve ceva.

    > Stiti cat de incarcat este programul lor scolar cu ore de cultura generala care, uneori, nu le folosesc la nimic?

    Oare vrem roboţei care să cînte dumnezeieşte la pian şi să fie incapabili să deschidă gura, care să nu ştie să adune două cifre, care să se mire că avionul zboară şi oamenii se pot auzi prin intermediul unor telefoane mobile?

    > Cand sa mai studieze la instrument un copil care are 8-10 ore de scoala pe zi? Din pacate, statul roman nu se intereseaza deloc de copiii talentati din acest domeniu

    Am mari îndoieli că există şcoli cu 8-10 ore pe zi, cinci zile pe săptămînă. Dar dacă există, tot părinţii şi profesorii sînt vinovaţi. În loc să propună ceva coerent, protestează pe net. Nu e soluţia cea mai bună.

    În plus copiii, dacă îşi doresc să facă acel instrument, vor găsi timp. Eu am fost olimpic la matematică şi nici un profesor nu m-a scutit de orele sale. A trebuit să învăţ şi literatură pentru a putea să fac probleme la matematică. (Şi tare bine mi-a prins.)

    Cu prietenie,
    Răzvan Penescu
    http://www.liternet.ro

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus