Titlul este incitant (Nu pe gură!), distribuţia începe cu Audrey Tatou (protagonista celebrului succes de box-office Amélie), filmul a luat trei premii César şi a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cea mai bună producţie străină, este musical şi nu e produs la Hollywood. Asta e partea de marketing. Bună! Ceea ce ar trebui să ne determine să scriem cronica unui succes anunţat.
Dar: Audrey Tautou are un rol secundar, poate chiar prea secundar. Filmul nu este un musical în accepţiunea hollywoodiană sau măcar londoneză a termenului. Este o operetă scrisă la începutul secolului trecut. Aşa că s-ar putea să aveţi serioase probleme cu muzica. De gustibus! E lung, iar unele pasaje se cereau eliminate, în ciuda ambiţiei regizorului de a păstra intact libretul original.
Şi totuşi: Fantoma succesului înregistrat de Amélie bântuie serios. Isabelle Nanty (Georgette în pelicula lui Jeunet) are principalul rol secundar feminin şi o prestaţie de înaltă clasă. Atmosfera anilor '20 a fost re-creată cu rigurozitate, ceea ce a adus filmului două premii César pentru costume. Regizorul a ales varianta, aparent riscantă, de a-i lăsa pe actori să cânte, cu limitele de rigoare, în dauna celei de a dubla vocile sau de a folosi profesionişti, cărora le-ar fi fost mai greu să interpreteze şi partitura dramatică. Culmea, singurul cântăreţ din distribuţie este Lambert Wilson, care însă a excelat la capitolul actorie, realizând un rol absolut remarcabil, ocazie pentru a putea constata că limba franceză vorbită cu accent american este cel puţin la fel de savuroasă ca engleza franţuzită.
Am lăsat la urmă punctul forte al filmului: textul absolut senzaţional, care însă presupune ca spectatorii să cunoască suficient de bine limba franceză pentru a putea ignora traducerea, care, departe de a fi eronată, nu poate să surprindă deliciile dialogului original.
Ei bine, dacă titlul v-a stârnit curiozitatea, ca să aflaţi cine şi de ce nu vrea "pe gură", va trebui să parcurgeţi o întreagă intrigă amoroasă, care se termină cu un joyeaux fin în care trei cupluri împart cele trei camere (sic!) ale aceleiaşi "garsoniere". Cortina cade peste gaura cheii prin care priveşte Madame Foin, interpretată magistral de Darryl Cowl, laureat al premiului César pentru rol secundar... masculin!
Pas sur la bouche! - Nu pe gură!
Franţa-Elveţia, 2003
Regia: Alain Resnais
Scenariul: André Barde
Muzică: Maurice Yvain
Distribuţie: Sabine Azéma, Isabelle Nanty, Audrey Tautou, Pierre Arditi, Jalil Lespert, Daniel Prévost, Darryl Cowl, Lambert Wilson
3 Premii César pentru: cele mai bune costume, cel mai bun sunet şi cel mai bun actor în rol secundar masculin (Darry Cowl).