Academia Caţavencu / martie 2007
Zilele astea trebuie să fi intrat pe ecrane The Perfume, o ecranizare după cartea omonimă a lui Patrick Süskind, care prin 1985 l-a umplut de bani şi celebritate pe scriitorul german: 15 milioane de exemplare vîndute. Subţirică, de parcurs într-un week-end, cartea mi s-a părut o adevărată provocare atît pentru autor, cît şi pentru cel care a tradus-o în limba română.

Povestea este a unui tip de prin secolul al XVIII-lea, Jean-Baptiste Grenouille, care s-a născut cu un handicap înfiorător: pielea sa nu emană absolut nici un miros. În schimb, natura l-a înzestrat cu un senzaţional simţ olfactiv. El ajunge să recunoască aproape toate mirosurile din mediul înconjurător. Ca să înţelegeţi despre ce vorbim, tipul poate recunoaşte mirosul unui cataroi aruncat înspre căpăţîna-i cu cîteva secunde înainte ca acesta să-l lovească.

Avînd în vedere subiectul, vă daţi seama ce greu i-a fost autorului/traducătorului să găsească sinonime la cuvîntul miros pentru a umple o carte întreagă, fără a deranja totuşi cu repetiţiile. Aşadar, cum ziceam, singurul scop în viaţă al acestui mutant va fi să-şi creeze cu orice preţ un parfum pentru sine. Şi nu orice parfum, ci parfumul ideal, alcătuit din miresmele personale ale celorlalţi, în principiu tinere domnişoare. Care, tot din principiu, nu s-ar lăsa deposedate de bunăvoie de mirosul pielii lor, aşa că trebuie în prealabil anihilate printr-o lovitură puternică în cap cu ciomagul, pentru ca sîngele să nu altereze parfumul natural al pielii. Adică da, omorîte. Doar că m-am ferit să pronunţ cuvîntul ăsta greu, pentru că bruta nu pare să-şi conştientizeze gesturile. Din punctul acesta de vedere, filmul este bine realizat. Teoretic, ar trebui să vă înspăimîntaţi văzînd povestea unui criminal în serie. Practic, regizorul reuşeşte să redea atmosfera frumoasă a romanului, care nu este nici pe departe una sinistră, aşa cum pare la prima vedere.

Încă două chestiuni: 1) jocul actoricesc mărunt al lui Dustin Hoffman în rolul parfumierului Baldini, spre deosebire de prestaţia magnifică a lui Alan Rickman în rolul tatălui ultimei victime. Şi 2) scena orgiastică de la final, cînd o piaţă întreagă adunată să vadă o execuţie sfîrşeşte prin a face sex în grup. Sînt curios cum s-au descurcat la rating: au mai adăugat şase puncte la bulina cu "Interzis sub 12 ani" sau vor evacua minorii din sală în ultimul sfert de oră?
Regia: Tom Tykwer Cu: Ben Whishaw, Dustin Hoffman, Francesc Albiol, Gonzalo Cunill, Alan Rickmann, Roger Salvany, Reg Wilson, Richard Felix

0 comentarii

În programul cultural

AMC
01.04.2024 23,45

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus