Anul 2057. Soarele s-a dus şi pe pământ e iarnă solară. O misiune spaţială încearcă să-l reaprindă. Drumul durează şapte ani şi e ultima speranţă a omenirii pentru că anterioara expediţie a eşuat.
Sunshine e un anti-Armageddon, cu subtitlul "Danny Boyle îşi încearcă dinţii în SF". În prima parte construieşte atmosfera realistă a unei misiuni de cosmonauţi, apoi se transformă în altceva. Pornind de la o combinaţie de Solaris cu Odiseeea Spaţială 2001, tensiunea creşte greu, ca şi empatia faţă de personaje. Acestea sunt o combinaţie de rase şi culturi, de la protagonist, Cillian Murphy, eroul anteriorului zombiefest al lui Boyle (28 Days Later), la cei care îl secondează, Chris Evans, Cliff Curtis, Michelle Yeoh, Rose Byrne. De la jumătate filmul devine mai interesant ca poveste şi motivaţii, dar nu se hotărăşte ce vrea să fie până la final, unde îşi dă în petec total.
Per ansamblu este un cocktail de tot felul de filme, de la deja menţionatele 2001 şi Solaris la Mission to Mars, Alien, Event Horizon şi Supernova, ba chiar şi Silent Running, thriller, horror, filosofic, grand guignol, toate mixate ca o băutură energizantă. Dacă vrem să ne placă, spunem că filmul e postmodernist, pentru că avem toate aceste referinţe şi facem ce vrem cu ele, le recunoaştem sau le negăm, ne ajută sau nu faptul că am văzut filmele anterioare, dacă nu ne băgăm picioarele în Boyle, care nu e mai mult decît un sampling dj. Iar faptul că a lucrat mereu în genuri diferite, de la horror (28 Days Later), thriller (Shallow Grave), comedie (A Life Less Ordinary), fantezie (Millions), dramă (Trainspoting), aventură (The Beach), nu-l face ca ajuns şi la SF, să facă mai mult de un remix. Sau să dăm vina pe scenariul lui Alex Garland, care conţine toate clişeele genului?
Pentru că (şi de aici citez şi re-ciclez din cronica pe care am scris-o la Re:publik, adică Boyle are voie să ia de la Kubrick, Ridley Scott, Tarkovski şi chiar Paul W.S. Anderson, şi eu de la mine nu?), look-ul e grandios, valorile de producţie sunt excelente, cu accent pe detalii (costumul de astronaut, golden, cum n-am mai văzut). Sunshine merită văzut la cinema, pentru că e montat şi filmat la superlativ (germanul Alwin Kuchler a fost operatorul lui Winterbottom la Code 46 şi The Claim, Reflexii, explozii solare şi sonore, cu o muzică interesantă, eclectică (John Murphy şi Underworld, după modelul de la Event Horizon, Michael Kamen şi Orbital?). E SF-ul anului, pentru că nu are competiţie, ce fel de SF-uri de acest tip se mai fac? Deci, un film cum rar vezi la cinema.
Trainspotting, plus o navă spaţială egal Sunspotting. But a shallow grave.
Notă: Acum şi pe blog la http://www.protv.ro/bloguri/ald-s-movieland