Pe platourile de la Venus

Plaja de la Whitstable, comitatul Kent, este locul în care regizorul Roger Michell supervizează penultima zi de filmări la Venus, cea mai recentă colaborare a sa cu scriitorul Hanif Kureishi, după adaptarea pentru BBC a peliculei The Buddha of Suburbia şi filmul The Mother, din 2003. În scenele care se toarnă astăzi, personajele principale - Maurice, un actor bătrân interpretat de Peter O'Toole, şi Jessie (debutanta Jodie Whittaker), adolescenta turbulentă care i-a căzut acestuia cu tronc - pornesc într-o călătorie de o zi, pentru ca el să o iniţieze în desfătările produse de stridii.

Pentru O'Toole, Venus reprezintă şi o întoarcere în prima linie - nu a mai avut un rol atât de substanţial de la My Favorite Year, din 1982 - şi, probabil, un fel de rămas-bun. Deşi a realizat deja alte roluri mai mici, e greu să nu vezi în interpretarea pe care i-o dă lui Maurice - al cărui trecut celebru, alcoolic şi libidinos este ilustrat de fotografii şi clipuri din perioada de glorie a lui O'Toole însuşi - un cântec de lebădă. "Cred că faptul că s-a hotărât să accepte acest rol, după atâţia ani în care nu s-a mai aflat în centrul unui film, spune multe despre încrederea lui că rolul i se potriveşte", sugerează Michell.

Rolul nu a fost scris special pentru O'Toole, dar "el se afla în fruntea unei liste foarte scurte, când am început castingul. Eram îngrijoraţi în privinţa lui, fiindcă este extrem de celebru şi are o oarecare rezervă faţă de entuziasmele normale în această profesie", povesteşte Michell, "dar ne-a răspuns foarte repede şi cu un enorm apetit". Producţia s-a dovedit neaşteptat de dificilă pentru O'Toole, care în acea zi de februarie era încă în convalescenţă după fractura de şold suferită în luna decembrie a anului trecut, când filmările ajunseseră la jumătate. De câteva săptămâni era din nou pe picioare, dar starea sănătăţii sale rămăsese precară; era greu să nu îl compari cu Maurice, care se externează din spital pentru a porni în escapadă la mare.

În această după-amiază, echipa de filmare este înghesuită în Old Neptune, un pub modest dar plin de caracter, unde se reglează luminile pentru a capta cum trebuie picăturile de suc de stridie. Pe măsură ce aşteptarea se prelungeşte, O'Toole se odihneşte într-un cort (despre care un membru al echipei a spus că este "pavoazat în culorile papale", adică galben şi alb), iar Whittaker încearcă să se descurce cu garderoba kitschoasă a lui Jessie, înfăşurând o jachetă în jurul pulpelor ei îngheţate, băgate într-o fustă mini. În fine, se reiau filmările şi O'Toole apare destul de vioi, îmbrăcat în palton şi fular. Instalat la o masă, priveşte transportat cum însoţitoarea lui soarbe şi plescăie. ("Sunt mişto!", "Ştiam că o să-ţi placă"). După câteva duble, scena este gata şi echipa se retrage la un restaurant ca să bea şampanie şi să mănânce crustacee, pe cheltuiala starului.

"Venus este un film mult mai dulce, mult mai iertător. Şi nu se referă la sex în termeni de poftă şi carnalitate, ca The Mother, ci vorbeşte mai mult despre dor sau dragoste sau moarte", spune regizorul Michell. Oricum, el şi Kureishi lucrează deja la un proiect ce include personaje mai tinere. "Nu cred că trebuie să anticipaţi că vom face o serie de filme cu oameni bătrâni care fac sex, în anii care urmează".

(Time Out Londra, traducere de Ema Stere)