Compunere cu Amélie - Amélie

Afară plouă, e trist și eu trebuie să scriu despre Amélie. Amélie Poulain, eroina filmului Le fabuleux destin d'Amélie Poulain. Toată lumea a auzit de Amélie. Doar că, iată, vremea de afară (și guturaiul din nasul meu) nu fac casă bună cu Ideea de Amélie. Ideea de Amélie e că Amélie e bună ca pîinea caldă și isteață ca o coțofană.

Amélie e ca o Zînă (Zîna cartierului Montmartre, al 19-lea arondisment parizian). Într-o bună zi, ZînAmélie a ieșit din casă și vecinii au căzut pe spate. După vecini, au urmat la căzutul pe spate: locuitorii Parisului (celelalte cartiere), europenii care tocmai treceau la Euro, americanii care tocmai socoteau cîți dolari = 1 Euro și românii, care nu-s nici europeni, nici americani și-s mai pricepuți la schimbat valute decît la făcut bani. Toți au privit la Amélie ca la un fel de aspirator (de César-uri, Oscaruri și coperți de reviste). Căci, deși nu arată defel a așa ceva, Amélie e ceea ce se cheamă un "fenomen". Dacă ar mai fi trăit, Jacques Brel i-ar fi dedicat un cîntec, Jacques Prévert un poem, iar Serge Gainsbourg ar fi luat-o drept muză. Cu tunsoarea ei à la Louise Brooks, hainele colorate și ghetele de cercetașă în Munții Căpățînei, Amélie ar putea să lanseze oricînd o modă (la noi, că-n Franța și-n State a făcut-o deja): casual-ul <>nobr>licean-montagnard c-un pic de șic parizian. Amélie n-ar avea "probleme de imagine", n-ar face nazuri și nu s-ar certa cu fotografii, fiind la fel de încîntată să pozeze cu băieții de la Akcent și să-i inspire pe cei de la Sarmalele Reci. Mereu proaspătă ca un buchet de zambile, Amélie ar putea fi cea mai bună veste a acestei primăveri.

Duceți-vă s-o vedeți în filmul lui Jean-Pierre Jeunet și gîndiți-vă cît de mult ne lipsește...Amélie este un basm cu o Zînă-n bocanci (Audrey Tautou, delicioasă!), pitici de grădină ce zboară-n jurul globului și fotografii care vorbesc, regizat cu vervă și imaginație semi-digitală de Jean-Pierre Jeunet. "Fabulos destin" pentru un filmuleț simpatic, ce pune poezia la locul ei (în inima oamenilor) după ce umorul a căutat-o peste tot - inclusiv printre zarzavaturi...