De patru ori Cannes 2007

Suntem în fiecare zi, pe rând sau laolaltă,"de trei ori femeie", "de zece ori politician, "de nenumărate ori microbist". Anul acesta, între 16 şi 27 mai 2007, vom uita de ale noastre şi vom fi, cu toţii, de patru ori Cannes.


Cristian Mungiu

În 2003, în deschiderea volumului său electronic de scenarii, făcea o mărturisire care trăda încă de pe atunci preocuparea pentru relaţia strânsă dintre biografie, cinema şi studiu social: "M-am născut în 1968 la Iaşi, într-o maternitate din Copou, vecină cu cinematograful. Nouă ani mai târziu, în seara cutremurului, vedeam acolo un film cu John Wayne. Acum cinematograful meu de cartier e închis. Se amenajează înăuntru un bar de striptease." Acum, în 2007, datorită lui Cristian Mungiu călcăm pentru a cincisprezecea oară pe covorul roşu al Competiţiei Oficiale de la Cannes unde va avea loc premiera mondială a celui de-al doilea lungmetraj al său, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Filmul merge în linia negoţului cu amintiri, senzaţii, observaţii personale pe care regizorul s-a angajat să le rostească în numele generaţiei sale şi se înscrie în ciclul de poveşti din perioada comunismului căruia i-a spus simplu Amintiri din Epoca de Aur.

"Este povestea a două fete într-o sâmbătă dimineaţa, în 1987", a spus Cristian Mungiu despre filmul său din a cărui distribuţie fac parte Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Luminiţa Gheorghiu şi a cărui imagine este semnată de Oleg Mutu. Va concura pentru Palme d'Or, printre altele, cu My Blueberry Nights (Wong Kar Wai), No Country for Old Men (fraţii Coen), Zodiac (David Fincher), Death Proof (Quentin Tarantino), Paranoid Park (Gus Van Sant). În 2002 Occident, lungmetrajul de debut al lui Mungiu, în care vorbea despre iluziile tinerei generaţii postcomuniste, a fost selecţionat în Quinzaine des Réalisateurs.

Să sperăm că juriul condus de Stephen Frears va rezona cu felul în care a ales să îşi spună poveştile Mungiu, regizorul pe care îl aşteptăm cât mai curând anul acesta să îşi proiecteze amintirile în cinematografele din România.


Cristian Nemescu

Datorită lui, România va fi anul acesta prezentă pentru a cincea oară la secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes, după ce la această secţiune am fost, pe rând, reprezentaţi de Lucian Pintilie cu Salonul nr. 6 (1979), Yosif Demian cu O lacrimă de fată (1982), Cristi Puiu cu Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Marele Trofeu - şi Cătălin Mitulescu şi al său lungmetraj de debut, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006). Filmul pe care Cristian Nemescu nu a mai apucat să îl termine, California Dreamin' (nesfârşit), a fost condus în post-producţie de regizorul şi prietenul său Constantin Popescu şi descrie interacţiunea locuitorilor unei mici localităţi româneşti cu soldaţii din trupele americane care păzesc un tren NATO ce se îndrepta spre Kosovo. Trenul este oprit de şeful de gară pentru că nu are actele de transport necesare, ci doar aprobarea guvernului român. "Dincolo de firul narativ, California Dreamin' (nesfârşit) este o analiză pertinentă a lumii în care trăim şi aduce în prim plan subiecte precum globalizarea, birocraţia, imaginea americanilor în Europa, oportunismul, dar şi slugărnicia de care dau dovadă deseori românii în faţa străinilor", spun producătorii.

Scenariul este semnat de tandemul binecunoscut Cristian Nemescu - Tudor Voican, iar din distribuţie fac parte Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Jamie Elman, Maria Dinulescu, Andi Vasluianu. California Dreamin' (nesfârşit) concurează cu alte cincisprezece filme pentru Premiul Un Certain Regard, sub un juriu condus de Pascale Ferran, din care face parte şi Cristi Puiu, dar va merge şi în cursa pentru Caméra d'Or (pentru că vorbim de un lungmetraj de debut) sub un juriu prezidat de Pavel Lungin.


Cătălin Mitulescu

Datorită lui avem cel de-al treilea Palme d'Or pentru scurtmetraj din istoria filmului românesc câştigat în 2004 cu Trafic, după Scurtă istorie din 1957 de Ion Popescu Gopo şi Cântecele Renaşterii din 1969 al lui Mirel Ilieşiu. Prezent anul trecut în Un Certain Regard cu debutul său în lungmetraj, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, care a adus în atenţie o actriţă care încă mai are multe de arătat lumii - Dorotheea Petre, premiată pentru interpretare în cadrul aceleiaşi secţiuni - Cătălin Mitulescu va merge anul acesta la Cannes cu proiectul celui de-al doilea lungmetraj, Un balon în formă de inimă, în cadrul Atelier de la Cinéfondation, program al festivalului menit să-i ajute pe cineaştii tineri să intre în producţie cu proiectele lor.

Proiectul lui Cătălin Mitulescu a fost anul trecut câştigător şi la secţiunea Balkan Fund a Festivalului de la Salonic.


Cristi Puiu

Deschizătorul de drumuri şi liderul generaţiei tinere de cineaşti români a participat în 2001 în Quinzaine des Réalisateurs cu lungmetrajul de debut, Marfa şi banii. La o distanţă de patru ani revine în Un Certain Regard cu Moartea domnului Lăzărescu unde câştigă trofeul.

Anul acesta, ca voce matură şi afirmată, îl întâlnim în juriul Un Certain Regard alături de Pascale Ferran (preşedintele juriului), Jasmine Trinca, Kent Jones şi Bian Qin unde va avea de cântărit, pe lângă filmul lui Cristian Nemescu, încă alte cincisprezece producţii.

Notă: Din păcate decesul tatălui său l-a făcut pe Cristi Puiu să se retragă din juriul Un Certain Regard.