Aţi tîmpit poporul, cu calculatorul - Cannes 2007

Au trecut ceva zile de cînd a fost proiectat filmul lui Cristian Mungiu, dar încă se vorbeşte despre el. Nici sosirea trupei U2, care a dat un mini-concert ad-hoc pe covorul roşu, nu a trezit atîtea reacţii. Cotidianul Métro a scris despre filmul lui Mungiu încă trei zile după proiecţia de presă, publicînd inclusiv un interviu cu Anamaria Marinca. Într-un sondaj realizat de el printre spectatori, cele mai multe şanse la Palme d'Or le are 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Revista Screen International, în cronica la filmul lui Andrei Zviaghinţev, The Banishment, vehiculează numele Anamariei Marinca drept favorit principal - pînă acum - la Premiul de interpretare feminină.

Cristian Mungiu a dat vreo 60 de interviuri. A recunoscut că a repetat răspunsurile. Era inevitabil. Jurnaliştii români întîmpină proiecţiile filmelor din Competiţia Oficială dînd după primele minute verdicte - dacă fac sau nu concurenţă filmului lui Mungiu. E suprarealist să te auzi spunînd: "Filmul lui Mungiu e mai de Palme d'Or decît cel al lui Gus Van Sant", dar asta e realitatea. Mi-aduc aminte că acum cîţiva ani Cristian Mungiu îmi spunea cît de mult îi plăcuse Blood Simple al fraţilor Coen, iar acum se bate cu ei. Mungiu s-a întîlnit zilele trecute cu Pedro Almodóvar, care e şi el la Cannes, dar ca musafir. I-a spus că a învăţat multe de la filmele lui. "Sper că nu aţi învăţat şi părţile rele", i-a răspuns spaniolul rîzînd.

Filmul lui Gus Van Sant, Paranoid Park (produs de românul la origine Marin Karmitz, care a lucrat şi cu Lucian Pintilie), a fost foarte aşteptat, dar surprinzător de puţină lume a mai venit la conferinţa de presă. Poate pentru că se suprapunea cu altă proiecţie sau poate că li s-a părut că filmul e sub Elephant, cu care americanul a luat Palme d'Or-ul în 2003. Chiar şi aşa, Paranoid Park, realizat cu neprofesionişti, e un film la fel de hipnotic, de atent şi înţelegător faţă de vîrsta adolescenţei. Totuşi, riscă să ia mai degrabă Premiul pentru scenariu şi pe cel de interpretare masculină decît Palme d'Or-ul.

Duminică la miezul nopţii, Croazeta a văzut poate cel mai spectaculos foc de artificii din toate cele 60 de ediţii ale festivalului. Cum nu se anunţase pe nicăieri, n-au fost prea mulţi gură-cască, dar la final toate vaporaşele şi iahturile de lux din port l-au salutat cu urlete de sirenă, alcătuind o melodie ca din Întîlnire de gradul 3.

Aluziile la cinema sunt peste tot. La un restaurant de pe deal a apărut duminică un băiat într-un costum mulat şi verde, un Superman de iarbă, care a început să se bîţîie pe stradă într-un haz nebun. Tot duminică a fost prezentat şi filmul lui Ulrich Seidl, Import / Export, în care joacă şi o tînără din Republica Moldova, neprofesionistă.

Aşteptat a fost şi filmul-colaj, aniversar, Chacun son cinéma, adică "Fiecare cu cinema-ul lui". 35 de cunoscuţi regizori au fost invitaţi să realizeze cîte un filmuleţ de 3 minute, legat de sala de cinema. Cele mai frumoase sunt cele semnate de Walter Salles, Wong Kar-wai, Joen şi Ethan Coen, Zhang Yimou şi Claude Lelouch. Cele mai oribile - de Amos Gitai, Youssef Chahine şi Michael Cimino - au şi fost huiduite de jurnalişti. Care jurnalişti nu s-au simţit prea bine cînd la conferinţa de presă cu toţi regizorii implicaţi, l-au auzit pe Roman Polanski certîndu-i că pun întrebări seci şi că s-au prostit de cînd folosesc calculatorul. Polanski a şi plecat de la conferinţa de presă. Deh, fiecare cu buna sa creştere.