Palme d'Or fără penaltyuri

În vara lui 1998, un Ford cu număr de România căuta loc de parcare la Cannes. Au coborit cîţiva tineri şifonaţi. Era echipa ProTV care acoperea Campionatul Mondial de Fotbal. Unul dintre pasageri, cameramanul pletos abia trecut de 25 de ani, s-a proţăpit pe trotuar şi, cu un aer expert, le-a comunicat colegilor că se găsesc în faţa clădirii în care se ţine Festivalul de Film de la Cannes şi unde, peste ceva timp, el va lua un premiu.

Profeţia rostită cu accent moldovenesc s-a împlinit duminică seara. Filmul 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, 432 după cum a prescurtat deja presa internaţională, semn al gloriei, a cîştigat Palme d'Or.

Directorul de imagine al filmului regizat de Cristi Mungiu se numeşte Oleg Mutu, basarabean care a debutat în lumea profesionistă a imaginii ca operator de sport. Din 1996 şi pînă în 1999, a lucrat la Ştirile Sportive ale ProTV. În momentul incredibil în care preşedintele juriului a anunţat numele filmului cîştigător, în redacţia din Pache s-a făcut linişte şi apoi s-au auzit strigăte care vesteau cîştigarea pentru a doua oară a Cupei Campionilor Europeni. "De data asta fără penaltyuri", a spus unul dintre cei cu care Oleg se certase de nenumărate ori pentru că nu prinsese linia ofsaidului.

La o oră după decernare, cînd România era parcă timorată ca să dea importanţă evenimentului, Cristi Mungiu a intrat în direct de la Cannes la Realitatea TV şi a spus: "Sînt mîndru că ne putem bucura şi pentru altceva decît pentru fotbal!". Era o trimitere firească după ce Reuters numise cursa pentru Palme d'Or "cea mai acerbă luptă a ultimilor ani". Un meci cu 22 de filme, cîştigat pentru prima oară în istorie de români, o poveste ale cărei imagini, ca şi cele din Moartea domnului Lăzărescu, poartă o semnatură pe care cele mai mari ziare ale lumii au complimentat-o suprem: "Filmare naturalistă". Au vrut să zică fotbalistă.