E interesant de văzut cît vor rîde spectatorii la spectacolul mizeriei din care şi ei fac parte. Filmul e mai degrabă trist şi întunecat, comicul venind din supralicitarea tragicului. Publicul din Sala Palatului a gustat filmul. S-a rîs, s-au aplaudat apariţiile pe ecran ale lui Mircea Diaconu şi Gheorghe Dinică, a fost întîmpinată cu surpriză necamuflată apariţia scurtă ("cameo" în limba specialiştilor) a însuşi regizorului, care făcea karaoke pe My Way al lui Frank Sinatra. Secvenţa respectivă e, de altfel, una din cele mai tari ale filmului, oferind o cheie de interpretare. Dacă adăugăm replica finală rostită de Gheorghe Dinică - "Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!..." - şi explicaţia acestuia cum că azi degeaba cerşeşti dacă n-ai o poveste, putem spune că, în această nouă comedie a sa, Nae Caranfil ne dă de înţeles că numai cu o poveste şi numai cu o poveste aparent comică mai poţi aduce lumea în sală.
Filmul fără poveste rămîne cu mîna întinsă. După ce au gustat My Way al lui Nae Caranfil, spectatorii au primit un bobîrnac la ieşirea din sală. Excelenta idee, a tarafului de ţigani din hol, i-a făcut pe unii să rîdă şi pe alţii să plece capul în piept. Spectacolul nu era numai cel de pe ecran, ci şi cel în care oamenii se pregăteau să reintre.
Citiţi scenariul filmului Filantropica, un volum publicat de Editura LiterNet.