Profesorul de liceu interpretat nuanţat şi ataşant prin cît este de convingător de Mircea Diaconu, unul dintre actorii fetiş ai regizorului, este prototipul intelectualului român care se zbate să formeze tinerele generaţii plictisite de tot şi de toate, preocupate doar de discoteci şi telefoane mobile, reacţionînd într-un dispreţ suveran faţă de veniturile minuscule ale "profului". Pentru ei sărăcia este sinonimă cu ratarea şi nimeni şi nimic nu-i poate convinge de contrariul.
Pentru a reuşi totuşi să-şi mai dreagă bugetul, dascălul de literatură română apelează la un specialist interpretat magistral de Gheorghe Dinică, devenit în această peliculă textier pentru cerşetori, o meserie numai bună de inclus în nomenclatorul de specialitate. Personajul, fost scriitor pînă în Revoluţie, reuşeşte să-i organizeze pe cei veşnic cu mîna întinsă, făcînd proză pentru o adevărată Curte a Miracolelor. Halucinant de izbutită este scena în care se bucura golăneşte şi atît de adolescentin, cu acel Yes urmat de gestul ce pentru noi sugerează mai degrabă că se trage un semnal de alarmă într-un tren cu "Domnu' Goe". Reacţia sălii e mai ceva ca la teatru.
În această peliculă Nae Caranfil nu se mai rezumă doar la o apariţie strict "vocală", ci o dublează de una în carne şi oase, făcînd un elegant karaoke "cu substrat" pe chiar ultra celebră melodie"My Way" interpretată de Frank Sinatra, cea compusă de francezul Claude Francois şi cîntată iniţial de Paul Anka. Pe parcursul celor aproape două ore este imortalizat pe 35 de mm şi Florin Călinescu cu a sa Chestiune a Zilei după modelul marilor showmeni americani Jay Leno sau Larry King, trezindu-ne acum nostalgii şi speranţe la o revenire în forţă. O prezenţă spectaculoasă este Mara Nicolescu, partenera de escrocherii ticluite abil, a lui Mircea Diaconu. Chipul ei se transformă de la o scenă la alta surprinzător şi mai cu seamă neaşteptat faţă de cum arată în realitate. Are mult din actriţele de cinema ale anilor 1930, serioase, cultivate, rafinate şi poate de aceea regizorul la final a luat-o de nevastă în realitate. Un cuplu cu adevărat cinematografic demn de o carieră hollywoodiană. Printre personajele cele mai pitoreşti se numără şi Baronul, un îmbogăţit pe căi mai mult decît îndoielnice, dar care este atît de des întîlnit în cotidian şi care este interpretat de unul dintre cei mai mari directori de imagine ai televiziunii Constantin Chelba, care între altele l-a filmat neîntrecut pe Emil Cioran.
Antipatic, dar memorabil este şi nesuferitul căruia îi dă viaţă Marius Florea Vizante, cel care şi la teatru, în Cadavrul viu, se face imediat remarcat, făcînd parte din acea categorie ce pare a se fi născut doar pentru a-i exaspera pe cei din jur, dar care la Noaptea tîrziu cu Mircea şi Oreste s-a demonstrat a fi cu totul altfel. Un actor adevărat.
Aplauze la scenă deschisă primeşte şi foarte inspirata reclamă de pastă de dinţi, regizată de Ovidiu Bose Paştină care reuşeşte să pastişeze inteligent această categorie de creatori, care mai nou pe lîngă excelenta emisiune Marcă înregistrată, au şi o revistă de gen. Să nu uităm că dacă în perioada interbelică şi imediat după, meseria cea mai glamour era cea de decoratoare de interioare, acum este cea de copy-writer. Puştiul ispitit de frumuseţea unei fete răpitoare şi atît, pare a fi, ca şi interpretul principal din filmul de debut al lui Nae Caranfil E pericoloso sporgersi un alter ego al regizorului de pe vremea cînd era copil şi îşi desăvîrşea cultura celei de-a 7-a arte, avînd alături un maestru incontestabil, pe părintele său şi al Vîrstelor Peliculelor: Tudor Caranfil.
Spectacolul din deschiderea Festivalului Dakino a fost un triumf bine-meritat, cu reacţii prompte a peste 4000 de spectatori care s-au distrat şi s-au înţelepţit pe cinste. Cum bine spunea producătorul român al filmului Cristian Comeagă, Nae e un Vraci! Autentic, aş adăuga eu.
Citiţi scenariul filmului Filantropica, un volum publicat de Editura LiterNet.