Interviu Agnes Jaoui - Le gout des autres

-De cînd doreaţi să regizaţi un film?

Cred că de la Cuisine et dependances. Dar nu mă simţeam încă pregătită. Şi tot nu sunt, dar am considerat că era timpul să acţionez. Chiar doream să aflu dacă imaginile pe care le aveam eu în minte merg sau nu pe ecran. Şi mai doream să mă ocup în întregime de proiect, de la scrisul scenariului pînă la producţie.

-Vi s-a întîmplat să descoperiţi aspecte ale regiei la care nu vă aşteptaţi?

Da! De exemplu, ştiam că va trebui să fac unele alegeri, însă habar n-aveam că vor fi atît de multe! De asemenea, cu toate că Jean-Pierre (Bacri) a fost tot timpul prezent şi m-a ajutat foarte mult, niciodată în viaţa mea nu m-am simţit atît de singură. Asta este. A trebuit să merg mult mai departe decît îmi imaginasem.

-Cred că a fost foarte greu!

Da. Mi-era teamă şi aveam îndoieli, dar au fost şi momente de neuitat. Totuşi, cînd mă uitam la actori, care nu erau "decît" actori, îi invidiam!

-Ce stadiu al filmărilor v-a plăcut cel mai mult?

Începutul filmărilor, cred. Am început să mă simt mai sigură pe mine, puteam să refac scenariul, pornind de la un materialul deja existent. Spre sfîrşitul procesului de montaj, am început să mă panichez, căci lucrurile luau o turnură decisivă, iar eu detest în viaţă deciziile definitive.

-Regretaţi că v-aţi antrenat în această aventură?

Absolut deloc. Îmi plac dificultăţile. Şi ideea de risc, de aventură. Altfel mi-aş fi ales altă meserie.

-Ce v-a influenţat în realizarea acestui film?

Cînd am început filmările, am vizionat toate filmele lui Woody Allen pe care le văzusem deja. Am învăţat multe lucruri. Ştiam că nu am un know-how tehnic, sau era prea puţin ce ştiam, aşa că am dorit să rămîn la un nivel cît mai simplu. Am vrut să dau ce-i mai bun pentru scenariu şi pentru actorii în care am avut mare încredere. De aceea sunt foarte multe planuri dintr-o singură dublă. Am considerat că aşa era mai bine pentru actori şi pentru film.

-Este pentru prima dată cînd regizaţi? Aveţi vreo metodă specială?

Metoda mea a constat în aceea că am făcut ceea ce ştiam că apreciez ca actriţă. Încredere şi forţă. Dar am şi repetat mai mult de o lună cu toţi actorii, mai întîi cu fiecare, apoi scene de grup. Aceasta a fost parte esenţială a pregătirii filmului. Am înregistrat apoi repetiţiile împreună cu directorul de imagine (Laurent Dailland) şi cu inginerul de sunet (Jean-Pierre Duret).

-Unde se sfîrşeşte colaborarea cu Jean-Pierre Bacri? Trebuie să fi fost greu pentru el să renunţe la puterea sa de decizie după ce a scris scenariul împreună cu dumneavoastră.

Am continuat să mă consult şi după aceea pe tot parcursul filmărilor. Era prima persoană căreia îi ceream părerea.... A făcut regia la scenele în care apăream eu şi îmi spunea ce crede despre scenele cu ceilalţi actori. Am avut nevoie de el pentru toate acestea.

-V-a fost dificil să faceţi regia pentru Jean-Pierre?

Nu, căci eram obişnuiţi să jucăm ceea ce scrisesem împreună. Începem să discutăm în timp ce scriem. Dar a trebuit să mă asigur că nu eram prea familiară cu el, nu am încercat să găsesc "scurtături" bazîndu-mă pe faptul că oricum el ştia la ce mă gîndesc.

-Cum aţi găsit muzica?

Aveam ceva în minte în timp ce scriam scenariul. Apoi restul a venit în timp ce filmam. Am decis împreună cu Herve De Luze (monteur) ca muzica să fie eclectică, pentru a fi în ton cu tema principală a filmului.

-Aţi ezitat să jucaţi în filmul cu care aţi debutat ca regizor?

Îmi place să joc. Nu pot să ratez nici o şansă. Ştiam că va fi extraordinar de mult de muncă, dar pur şi simplu nu am putut să spun nu. Am făcut programul de filmări în aşa fel încît să nu trebuiască să joc în primele două săptămîni. Şi, cînd am început, am simţit că era timpul. Chiar începuse să-mi lipsească.