Ca la teatru - Le gout des autres

Actriţa, patronul, soţia lui, barmaniţa, bodyguard-ul şi şoferul patronului; du Labiche trecut prin Rohmer... Succesul acestui film (César-uri peste César-uri, nominalizare la Oscar) continuă să mă uimească: recunosc că e "bine făcut", "bine jucat", "bine scris", dar miza lui e minoră, hazul mai curînd televiziv şi "morala" (vîrsta de 40 de ani sucks big time!) destul de convenţională.

Jaoui - la debutul în regie - se descurcă OK, surprinzînd o lume, pe care o ştiam din n-şpe alte filme franţuzeşti, cu un amestec de pudoare socială (teatrul nu plăteşte chiria, dar lecţiile de engleză da), indiscreţie sentimentală (patronul nu se omoară după Racine, dar îşi declară iubirea în versuri), filozofare epocală (viaţa e cum e, dar arta nu e cum cred artiştii) şi stenogramă caracterială (mustaţa, decoraţiunile interioare, fumatul în pat şi micul trafic cu droguri). Într-adevăr, actorii sînt - toţi - excelenţi; dar asta vedem şi la teatru...


Le gout des autres

Regia: Agnes Jaoui
Cu: Jean-Pierre Bacri, Anne Alvaro, Agnes Jaoui, Alain Chabat, Gérard Lanvin