Războiul stelelor - Atacul clonelor / Star Wars - Attack of the Clones a fost proiectat la Cannes în noaptea de joi spre vineri, aproape în acelaşi timp cu proiectarea lui pe 6000 de ecrane americane, 850 franceze şi altele din vreo 50 de ţări. Filmul lui Lucas, primul lungmetraj numeric prezentat la Cannes (fie şi în afara competiţiei), e aşteptat să aducă o grămadă de bani. Totuşi, autorul său spune că nu doreşte să bată nişte recorduri. Următorul capitol al epopeii e aşteptat pentru anul 2005, între timp regizorul propunîndu-şi să se ocupe de scenariile strînse.
Primul film din competiţia oficială, Marie-Jo et ses deux amours de Robert Guediguian a fost prezentat tot joi. Renumit pentru temele sociale pe care le abordează, cineastul francez a venit de astă dată cu un triunghi amoros, justificîndu-se prin faptul că "atitudinea romantică şi cea revoluţionară sunt foarte apropiate". În aceeaşi zi, israelianul Amos Gitai a revenit la Cannes cu Kedma (după numele vasului care i-a adus în 1948 pe evrei în edenul Palestinei). Deşi refuză titulatura de cineast politic şi rolul de portavoce a poporului său, Amos Gitai încearcă să demonteze conflictul israeliano-palestinian mergînd de astă dată la sursă, formarea statului Israel în mai 1948. Nu se abţine însă de la ironizarea Occidentului şi a mass-media, după cum a declarat, citat de AFP: "Într-o seară, palestinienii sunt răi, a doua zi sunt israelienii. Aşa se vinde timpul de antenă, între hamburgeri şi detergenţi de vase. Ceea ce se întîmplă în Orientul Mijlociu e poate serialul cel mai popular de la televizor".
Un film palestinian a fost şi el prezentat joi, dar în Săptămîna internaţională a criticii. Le mariage de Rana de Hany Abu-Assad (originar din Nazareth) este un Romeo şi Julieta în plină Intifadă, parţial filmat pe viu, în Cisiordania şi în Ierusalimul de Est. În cadrul aceleiaşi secţiuni, tînărul cineast spaniol Juan Carlos Fresnadillo se interoghează în Intacto asupra motivelor pentru care unii oameni supravieţuiesc unui cutremur, unui accident, Holocaustului, şi alţii nu. Filmul său e calificat de AFP drept "o călătorie în infern". La secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, secţiune paralelă festivalului, Catherine Breillat şi-a prezentat joi Sex Is Comedy, un film despre turnarea unui film (À ma soeur în regia aceleiaşi) în care Anne Parillaud joacă rolul unei regizoare. Provocatoare ca de obicei, Breillat îşi arată fără complexe obsesia pentru sex, gustul pentru putere (care, în opinia ei, alimentează orice regizor), plăcerea de a manipula actorii.
Competiţia oficială a alăturat ieri operele a doi "grei" - Marco Bellochio cu Le sourire de ma mère şi Mike Leigh cu All or Nothing. Primul film a fost atacat de Vatican pentru că prezintă istoria unui pictor a cărui mamă a fost ucisă de un frate bolnav psihic. Familia vrea s-o propună pentru beatificare. AFP consideră filmul "o reflecţie originală asupra credinţei". Mike Leigh nu se îndepărtează de mediul său predilect, clasa muncitoare britanică, şi înfăţişează problemele unui cuplu format dintr-un taximetrist şi o vînzătoare din supermarket, cuplu salvat de o tragedie neaşteptată.
După luarea de poziţie a lui Woody Allen, American Jewish Congress a anunţat că nu a îndemnat artiştii americani evrei să boicoteze festivalul şi că a fost o filială din Los Angeles care a hotărît de capul ei. O altă organizaţie, American Jewish Comittee, a sărit şi ea, pronunţîndu-se împotriva boicotului, fără să fi fost acuzată de cineva. Filmul lui Cristian Mungiu, Occident, va fi proiectat în zilele de 23, 24 şi 25 mai.