Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  INLAND EMPIRE

Pierduţi în Inland Empire


România Liberă, iulie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cel mai recent film al lui David Lynch, Inland Empire, prezentat anul trecut la Festivalulul de la Veneţia, nu e uşor de urmărit. Nu doar pentru că are aproape 3 ore, ci pentru că e de neînţeles. Dacă aţi avut dificultăţi cu precedentul film al lui Lynch, Mulholland Drive, nu vă puneţi mari speranţe nici în propria judecată, nici în internet, nici în prieteni, nici în filmul al cărui scenariu s-a scris din mers, regizorul-scenarist Lynch neştiind unde să ducă filmul sau unde îl va duce filmul pe el.

N-ar fi o dramă. Drumul spre ţel poate fi mai interesant decât ţelul în sine. Ne-am obişnuit şi cu ideea că misterul face de multe ori mai mulţi bani decât logica. Însă cele aproape trei ore de Inland Empire ne scufundă într-o poveste vagă şi coşmarescă în care capetele de sens se pierd într-o goană confuză dintr-un coşmar într-altul (ca un vis urât care nu se mai termină). Iar misterul se pierde repede, transformându-se în dubii referitoare la faptul că autorul ar fi stăpân pe ce vrea să comunice.

Filmul are sens în prima parte. O actriţă (interpretată de Laura Dern, revenită în forţă în galeria lui David Lynch) e vizitată de o vecină nouă (excelentă Grace Zabriskie). Aceasta devine tot mai ciudată pe măsură ce, în gros-plan-uri rugoase create de filmarea pe suport video, face nişte afirmaţii care sună a preziceri funebre. Prezicerile se referă la următorul rol al actriţei Nikki. Secvenţele următoare ne introduc în producţia filmului respectiv, regizorul fiind interpretat de Jeremy Irons iar partenerul de platou de Justin Theroux. Filmul e învăluit într-o legendă macabră, el fiind un remake al unui clasic realizat după o poveste ţigănească poloneză, cei doi protagonişti ai originalului, implicaţi într-o legătură adulteră, fiind omorâţi înaintea încheierii turnajului. Filmările încep (filmul aducând cu Tânăr şi neliniştit), iar protagoniştii intră în tiparele vechi, fiind tot mai atraşi unul de celălalt, dar de la un punct încolo povestea intră în vrie, devenind complet neclar dacă ce se vede pe ecran e filmul care se toarnă, realitatea, coşmarul eroinei sau un montaj al acestora. Către final, la sfârşitul unei peregrinări dintr-un vis într-altul, ne dăm seama că suntem pe platoul unde tocmai s-a filmat sfârşitul filmului, dar asta nu va lumina confuzia de dinainte în care au intervenit secvenţe din Polonia (ne închipuim că e filmul clasic), trei personaje cu capete de iepuri care evoluează într-un show TV (cu râsete din off), o fată care plânge uitându-se la ele, secvenţe cu eroina refugiindu-se în camere necunoscute unde are (sau nu) viziuni cu fete care vorbesc aiurea şi cântă, secvenţe cu soţul actriţei şi cu circari polonezi ca nişte mafioţi plus un hipnotizator, plus Julia Ormond care spune că a fost hipnotizată pentru a ucide şi care se dovedeşte mai apoi că e soţia din film a partenerului lui Nikki. Şi multe altele.


"Mistery" să fie, dar să înţelegem şi noi

Spectatorul are mari greutăţi în a face faţă bombardamentului imaginaţiei dezlănţuite a lui David Lynch, şi chiar se poate întreba, frustrat că nu înţelege nimic, ce vină are. Este inconştientul fragil al actorilor o scuză pentru un film complet ilogic? Faptul că eroina interpretată de Nikki interpretată de Laura Dern îşi dă duhul pe stelele de pe Hollywood Boulevard e o punere în context pe care trebuie s-o scuzăm tocmai pentru că are legătură cu "Uzina de vise"?

Dar mai mult decât de "mistery", Inland Empire ţine de umbrela largă a genului experimental, care adăposteşte tot ce vrei şi ce nu vrei. Filmările pe mini-DV dau însă impresia de ieftin şi de mediocru, impresie sporită mai ales de faptul că în spatele cojii isterice, spectatorul nu descoperă nici măcar bunăvoinţă din partea autorului.

Independenţa Film are mult curaj pentru că aduce pe ecranele româneşti acest film care demonstrează însă un adevăr: cineaştii fac filme în primul rând pentru ei.



 Toate articolele despre INLAND EMPIRE


1 comentariu

  • Universul Lynch
    imhotep [membru], 24.07.2007, 12:09

    Va urmaresc cronicile cu interes de ceva vreme si constat stupefiat subiectivitatea cu care tratati acest film. Asa cum insusi Lynch a spus, "Inland Empire" este un film care inglobeaza intreaga simbolistica a universului lynchian, deci este cu atat mai mult ambiguu. Oamenii cu cap de iepuri pe care nu i-ati inteles, isi gasesc explicatie in miniseria lui Lynch, "Rabbits" (6 scurtmetraje). Filmul este clar pentru fanii genului, pentru cei care cunosc in substrat universul maladiv al filmelor acestui regizor. "Cineaştii fac filme în primul rând pentru ei"-FALS; lumea s-a obisnuit sa mearga la cinematograf din 2 motive: primul-pentru a vedea un film care trebuie sa aibe neaparat un mesaj ancorat in cotidian, al doilea-pentru mult sange, roboti, masini de ultima ora... Atunci cand se face intr-adevar un FILM DE ARTA, asa cum este cel al lui Lynch, este considerat un esec. Incercati sa disecati mai mult universul lui Lynch, aveti datoria asta si responsabilitatea in calitate de "critic de film". Daca intr-adevar va meritati statutul...

Resurse

 Alte articole de Iulia Blaga


Alte articole

 În ceaţă - Inland Empire, Andrei Gorzo
 Lynch goes digital - Inland Empire, Iulia David
 Inland Empire: prin cenuşa imperiului minţii lui David Lynch, Alin Ludu Dumbravă
 Inland Empire - Moşu' s-a senilizat, Mihnea Columbeanu
 InLynch Empire - INLAND EMPIRE, Alex. Leo Şerban
 Toate articolele despre INLAND EMPIRE


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer