Ocup acest spaţiu pentru a vă comunica ce mi-a plăcut la Festivalul Anonimul, ediţia a patra. Cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut că m-am dat cu avionul Rebel, cu care am avut o întîlnire de gradul trei pe drumul spre plajă şi pe ai cărui piloţi, Alexandru Mavrodineanu (care pe urmă a luat şi Premiul Special al Juriului la scurtmetraj) şi Mami (instructorul, alias Nicolae Mihăiţă), i-am hărţuit pînă i-am convins.
În avion îţi pui căştile, centura, picioarele pe pedale, care nu se numesc tocmai pedale, şi mîna dreaptă pe manşă. Mami, care aduce cu un vesel maestru budist, face restul. Cel mai mişto a fost că mi s-a permis să ţin avionul, iar a doua oară mi-a dispărut şi teama, şi am urcat avionul din manşă, de se vedea numai cerul căţărîndu-se pe geam. Îmi pare rău s-o spun (sau nu-mi pare), dar a fost mai frumos decît orice film frumos pe care l-am văzut vreodată.
Filmul lui Alex Mavrodineanu, Lecţia de box, nu e despre avioane şi lecţii de pilotaj pe monoplan, ci despre o lecţie de viaţă pe care un tată i-o dă fiului său care nu vrea să facă box şi preferă s-o încaseze de la colegi, la şcoală. Co-scris şi produs de Cătălin Mitulescu, filmat de Marius Panduru, Lecţia de box spune în 12 minute lucruri simple şi importante, cu naturaleţe şi cu siguranţa unui croşeu bine plasat.
Mi-au mai plăcut şi alte scurtmetraje, cum sînt Balastiera #186 de Adina Pintilie, foarte stilizat, însă deloc gratuit (în care Gabriel Spahiu dă cel mai bine de pînă acum) sau Save the World de David Casals-Roma care a luat Premiul Publicului şi care revrăjeşte, tot în 12 minute, existenţa unui tînăr dezabuzat.
Secţiunea de lungmetraj mi s-a părut şi ea foarte bună. M-am bucurat pentru California Dreamin' (nesfîrşit), mai ales că a fost prizat şi de public, deşi mi s-a părut cam aiurea să programezi filmul în camping imediat după concertul cu Nightlosers la care toată lumea a fost în vervă. După concert, Cătălin Cristuţiu, monteurul filmului, a sperat degeaba că va urma o sesiune de Q&A, pentru că n-a reuşit să dea de nimeni de la organizare.
Interviu i-a plăcut şi lui Victor Rebengiuc
Dacă e să aleg un film pe care l-am văzut la Sfîntu Gheorghe pentru prima oară şi care m-a dat pe spate, atunci trebuie să poarte titlul Interview / Interviu (regia Steve Buscemi, ecranizare turnată în nouă zile a filmului regretatului cineast olandez Theo Van Gogh). Nu l-am văzut la Berlin, dar mă bucur, pentru că în atmosfera de vacanţă semi-burgheză în care am locuit aproape o săptămînă, cu meniu de filme, plajă, mare şi peşte, o discuţie-duel de 86 de minute, purtată între un reporter de politică externă şi o starletă, are prospeţimea tăioasă a duşului scoţian. Dialogurile nu îţi slăbesc atenţia o clipă, actorii sînt ireproşabili. Avea dreptate Alex. Leo Şerban (care a fost pentru al doilea an consecutiv selecţionerul festivalului): Sienna Miller e o revelaţie. Nici nu-mi vine să vorbesc prea mult despre film, mai spun doar că centrul de putere se deplasează ca o mărgică pe o aţă de pescuit, de la un personaj la celălalt, şi că termini filmul mai derutat de cum l-ai început, fără să ştii de partea cui e adevărul. Ca şi-n viaţă.
Interviu i-a plăcut şi lui Victor Rebengiuc, invitat al festivalului alături de Mariana Mihuţ, Luminiţa Gheorghiu, echipa lui Cristian Mungiu de la 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile (în frunte cu Anamaria Marinca, venită special de la Londra), Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Dragoş Galgoţiu, Eugen Şerbănescu, Dana Dimitriu. În schimb, lui Victor Rebengiuc nu i-a plăcut deloc Flandres de Bruno Dumont, apreciind, din nou, Mio fratello e figlio unico de Daniele Lucheti. M-a deranjat, pe de altă parte, că Exilul lui Andrei Zviaghinţev a luat şi Premiul de imagine (mă rog, singurul la care putea spera), şi pe cel de regie. M-a deranjat şi că Tuya's Wedding de Wang Quanan (Ursul de Aur la Berlin în acest an) n-a primit nimic. Însă premiile nu sînt mai importante decît faptul că aceste filme au putut fi văzute.
Închei cu cel mai frumos compliment auzit la Anonimul. Horia-Roman Patapievici către Vlad Ivanov, după proiecţia peliculei 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile: "Felicitări, v-am urît tot filmul!".