Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film Anonimul 2007

Cronică dublă - Anonimul 2007


,

Dilema Veche, august 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ziua 1 (Cristi Luca):

După ce duminică ratasem marele premiu la Loto, totodată singura mea şansă de a deveni milionar în euro, luni m-am îmbarcat pe Pasager, în drum spre Sfîntu Gheorghe. Am prins loc la umbră, de unde am admirat împreună cu Cristi domnişoarele de pe vapor. După o scurtă deliberare, am ales drept cîştigătoare a concursului de frumuseţe o brunetă care citea Dilema veche. Seara, la camping, An Inconvenient Truth, filmul cu Al Gore în rol de salvator al planetei noastre. Un superman ecologist.


Ziua 2 (Luiza Vasiliu):

Început în forţă. Invitaţiile pentru proiecţiile din cinema s-au împărţit în camping, într-o îmbulzeală de nedescris. Ca să primeşti una, trebuia să te îmbrînceşti sănătos - situaţie umilitoare pentru mulţi. Filme văzute:

Exilul / The Banishment (regia: Andrei Zvyagintsev) - apăsător, dostoievskian, despre drama însingurării, filmat teribil de frumos, cu cadre lungi, picturale. Orice altceva ar mai urma, e în mod clar favoritul meu în competiţie. Luca mă întreabă de ce a minţit soţia lui Alex - fabric un răspuns de telenovelă filosofică.

Căsătoria Tuyei / Tuya's Wedding (regia: Wang Quanan, Ursul de aur - Berlin, 2007) - cald, uman, exotic. Luca mă întreabă cu cine s-a căsătorit pînă la urmă Tuya. Cu bărbatul care a săpat puţul.

Tickets (regia: Olmi, Kiarostami, Loach), proiectat seara, în camping - eterna poveste a relaţiilor care se pot stabili între membrii diferitelor clase sociale (suporterii scoţieni ajută emigranţii albanezi, profesorul italian ajută emigranţii albanezi etc.). Fad şi plictisitor.

Scurtmetrajul regizat de Loach pentru 11'09''01. Mesajul: americanii or fi avut ei 11 Septembrie al lor, dar l-au avut şi chilienii în 1973, cînd SUA au intervenit brutal şi mişeleşte, răsturnîndu-l pe Allende. Sesiunea de întrebări care a urmat l-a pus pe Loach la zid. A trebuit să-şi justifice opţiunile politice şi cele artistice (care, de fapt, coincid). Regizorul a răspuns calm, folosind locurile comune ale celor care încă mai cred că statul comunist perfect poate exista, doar că el a fost pînă acum împiedicat să se dezvolte (de SUA, evident). Penibil şi enervant. Parcă era vorba ca Gus van Sant să fie invitatul special al Anonimului. Ar fi fost cu totul altceva.


Tot ziua 2 (Cristi Luca):

Cum filmul Exilul / The Banishment fusese proiectat în camping la o oră imposibilă (2 noaptea), merg dimineaţă cu Luiza la cinema. După Return, Andrei Zvyagintsev loveşte din nou cu o poveste năucitoare despre vinovăţie, moarte şi iubire frîntă. Regie discretă, jucat excepţional, imagini superbe. După vizionare, îi spun Luizei că premiul e adjudecat, din punctul meu de vedere. Imaginea cu uşa neagră, care se transformă, printr-o uşoară mişcare de travelling, într-un sicriu - nici Tarkovski n-ar fi avut geniul să o facă.

După-amiază văd Fratele meu se însoară / My Brother is Getting Married, film lejer, cu un aer desuet, à la Whisky, şi Căsătoria Tuyei, f. amuzant. După primele cadre din Mongolia, cu nişte năpăstuiţi cărînd apă kilometri întregi prin deşert, mi-am zis că o să adorm de atîta tristeţe. Din fericire, filmul e uşor şi plin de ironie.

Seara, în camping, Ken Loach şi două filme ale sale. Din lipsă de spaţiu şi din lipsă de interes, sar peste momentul ăsta.

Apoi, apuc să văd cîteva scurtmetraje de ficţiune delicioase: Atacul peştilor / Fish Attack, Acasă al lui Paul Negoescu (înduioşător), Penis Envy (amuzant), Zorile / Dawn (superb vizual).


Ziua 3 (Cristi Luca):

În sfîrşit, apuc să fac plajă. Din nou, întîmplarea face să stau aproape de bruneta de pe Pasager. Cu siguranţă, a meritat să zic "pas" lecţiei de cinema a lui Ken Loach.

După-amiază, la cinema, stupoare: sala arhiplină la un film nemţesc, 4 minute / Vier Minuten. După Viaţa celorlalţi / Das Leben der Anderen, lumea îşi închipuie că germanii chiar au cinema. Aceeaşi estetică, aceeaşi rigoare specifică lor, un film corect. Nimic mai mult. Sala în delir.

Următorul film, Londra - Brighton, a fost pentru mine revelaţia festivalului. Cu nerv şi ritm alert, britanicii fac film la fel cum joacă fotbal. Direct pe poartă, energie maximă, pînă la ultima suflare. Superb. La sfîrşitul proiecţiei, nici o reacţie. Nu înţeleg cum povestea unei fetiţe salvate de la prostituţie şi totodată de la moarte emoţionează mai puţin decît cea a unei pianiste din puşcărie care-şi găseşte adevărata vocaţie. Artiştii ăştia au mai multă trecere.

Seara în camping, 432-ul lui Mungiu. Tot din lipsă de spaţiu, scriu scurt: fan-tas-tic.


Ziua 4 (Luiza Vasiliu):

După-masă, cîteva scurtmetraje de animaţie, toate foarte bune. Preferatul meu, The Tale of How (regia: The Blackheart Gang), combinaţie de Tim Burton şi Bosch, despre cum le-a salvat Eddy inginerul pe păsările dodo de teribila caracatiţă Otto. Lui Luca nu i-a plăcut deloc. Seara - California Dreamin' (nesfîrşit), văzut pentru a treia oară. Apoi multe scurtmetraje. Pe la 1 şi ceva, s-a oprit curentul în tot satul. Cea mai frumoasă imagine: Calea Lactee şi o sumedenie de stele pe care nu le văd niciodată de la mine din balcon.


Ziua 5 (Cristi Luca):

Dimineaţă, sar peste Interviw, pe care-l văzusem deja (comentariul Luizei: "viu şi cinic, cu o Sienna Miller surprinzătoare - nu e numai foarte frumoasă, mai joacă şi bine") şi mă duc la scurtmetraje de animaţie, unde Mama devine instantaneu favoritul meu. Cu strîngere de inimă şi după cîteva ţigări, prind curaj să merg la Flandres, film francez despre război. Inutil să mai spun că cinematografia franceză actuală mi se pare de o preţiozitate şi o impotenţă care mi-o fac profund antipatică. Drept urmare, surpriza e cu atît mai plăcută. Angoasant, crud, cu o violenţă psihică mai dură decît cea fizică (iar aici e vorba despre mutilări, împuşcături şi sînge cît cuprinde, să ne înţelegem), Flandres e o lecţie de cinema pentru oricine (nu şi pentru Luiza, care a zis că filmul e "odios şi bolnăvicios").

Dezamăgit de scurtmetrajele româneşti. Singurele delicii sînt Pick-up al lui Manuel Schapira, Ludoterapia (ambele de un amuzament nebun), Motorul (şocant), Tata (ciudat), Bunica (emoţionant).

Lungmetrajul din camping, Fratele meu e singur la părinţi / My Brother is the Only Child, mă binedispune prin eleganţa şi umorul cu care tratează convingerile politice ale unor italieni veritabili. Adică zgomotoşi.


Ziua 6 (Luiza Vasiliu):

Scurtmetraje româneşti. Din 25, doar 5 au fost cu adevărat bune (regizate de Paul Negoescu, Andrei Tănase, Paul Manolescu, Igor Cobileanski şi Andrei Chiriac). Restul - exerciţii ratate.

La Gala de închidere, mă bucur şi mă întristez. Marele Premiu şi Premiul publicului sînt pentru Nemescu, Exilul / The Banishment a luat Premiul pentru regie şi imagine, iar la interpretare au luat Hannah Herzsprung şi Elio Germano (din filmul lui Luchetti). La palmaresul de la scurtmetraje de ficţiune n-am nimic de comentat. Dar la animaţie a cîştigat Tyger, unul dintre cele mai slabe. Final apoteotic, cu focuri de artificii, kitsch în Deltă şi atac de cord pentru pelicani. Mîine dimineaţă ne trezim la 4, ca să prindem locuri la vaporul de Tulcea. Loach a plecat cu elicopterul.


P.S. (pe care mi l-am promis încă înainte de a începe articolul - Cristi):
Sageata 1. A remarcat cineva că în aproape toate lungmetrajele din competiţie femeile suferă mult, iar bărbaţii - mai deloc? Mi se pare injust.
Sageata 2. Poate bruneta să trimită o adresă sau un număr de telefon la redacţie?! Mulţumesc frumos.



 Toate articolele despre Festivalul de film Anonimul 2007


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Luiza Vasiliu
 Alte articole de Cristi Luca


Alte articole

 Meniu de filme, mare, plajă şi peşte - Anonimul 2007, Iulia Blaga
 Anonime (II) - Festivalul de Film Anonimul 2007, Lucian Mircu
 Ken Loach - lecţie de cinema, nu de politică, la Anonimul 2007, Iulia Blaga
 Închiderea - Festivalul de Film Anonimul 2007, Lucian Maier
 Ultimele două zile - Festivalul de Film Anonimul 2007, Lucian Maier
 Toate articolele despre Festivalul de film Anonimul 2007


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer