Sub semnul smereniei - Orchestre de Paris

Prima seară de Eschenbach, la pupitrul generoasei, numeric dar nu numai, Orchestre de Paris, a debutat sub semnul comemorării unui spirit plecat în aceeaşi zi: Luciano Pavarotti. Moment marcat de minutul de reculegere cerut de tenorul Jose Cura, invitat în scenă de dirijorul Christoph Eschenbach.

După respiraţia în forţă cu care a fost interpretată Uvertura Carnavalul roman al lui Berlioz, am avut ocazia de a asculta un Enescu redat cu smerenie, într-o înţelegere fidelă, poate mult prea fidelă şi mai puţin asumată spiritual a Simfoniei concertante pentru violoncel şi orchestră în si bemol major, op 8. Un violoncel "Feuermann Stradivarius", posedat de britanicul Steven Isserlis ca o rupere de lume, poate chiar şi de cea a orchestrei, care sub bagheta lui Eschenbach, a aşteptat până spre final mult râvnita sincronizare. Salutar efortul, de traducere a lui Enescu, cu o centrare pe înţelegerea ideii de sensibilitate enesciană, dar parcă am fi preferat asumarea interioară simplei "traduceri".

Excepţională revenirea în forţă, singură de astă dată, a orchestrei sub bagheta lui Eschenbach, pe teritoriul familiar al lui Debussy: Suitele simfonice "Iberia" şi "Marea" i-au lăsat şi pe dirijor şi pe instrumentişti să înoate către perfecţiune, la liber, fără cenzuri smerit-direcţionate. Forţă, pasiune, dinamism - nu au fost cuvinte goale şi nici vectori ai vreunui slogan publicitar. Ci chiar spiritul în care au fost interpretate. O viziune dirijorală care, cu totul, a fost parcă menită a confirma că marile spirite sunt obligatoriu cele pătrunse de smerenie.

joi, 6 septembrie, Sala Mare a Palatului
Orchestre de Paris
Dirijor: Christoph Eschenbach
Solist: Steven Isserlis - violoncel
Program:
Hector Berlioz - Carnavalul roman op. 9
George Enescu - Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră în si bemol minor op.8
Claude Debussy - Suitele simfonice Iberia şi Marea