La pomul lăudat... - Polina Leschenko

Copilul teribil, Polina Leschenko, pianista despre care am aflat că şi-a făcut debutul la opt ani alături de Orchestra Simfonică din Leningrad şi că şi-a încheiat studiile cu brio la Conservatorul Regal din Bruxelles a făcut, duminică seară, pe scena Sălii Palatului demonstraţia pe viu a faptului că de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.

Să fiu înţeleasă, nu îi contest Polinei capacitatea de a acumula, nici măcar pe cea de a interpreta corect o partitură, darămite pe cea de a reda cu fidelitatea unui pergament lecţiile primite de la marii săi maeştri (şi le poate fi dibuită calitatea în spatele alunecării fiecărui degeţel al Polinei). Ceea ce îi contest Polinei - cu dreptul oricărui ascultător căruia i se face capul pătrat de merite şi distincţii! - este lipsa minimei sclipiri pentru ocuparea locului cu pricina. O fată frumoasă, deschisă cu siguranţă, ambiţioasă cât încape, cu profesori foarte buni, cu o mare capacitate de a acumula şi cu una pe măsură în a reda. Cu precizia unui ceasornic. Nimic din toate acestea nu poate fi însă condiţia suficientă pentru a deveni şi un bun muzician. Locul ei ar fi fost mai degrabă în concursuri, pe undeva pe la începuturi, unde o bună şi corectă interpretare poate impresiona. O ureche excepţională, o memorie pe măsură, o voinţă de fier mână în mână cu ambiţia (ce-are a face aici fiorul artistic, ca să nu spun nebunia de-a dreptul cu care trebuie interpretată o partitură de factura celei alese şi care conţine pur şi simplu mantrele care definesc forţa spiritului lui Liszt?), o ambiţie chiar feroce care omoară din faşă orice sclipire, care exclude convieţuirea cu trăirea artistică. O lipsă totală de fior artistic, lipsa oricărei sclipiri, că de supleţe nici nu mai încape discuţie!

Păcat de Orchestra Naţională Rusă, aflată într-o evidentă împrospătare (am văzut tineri care par a nu avea nici măcar vârsta majoratului, alături de instrumentiştii cu care ne-a obişnuit de ani de zile). Orchestră care nu şi-a pierdut profesionalismul şi supleţea nici măcar sub bagheta ruptă de realitate a maestrului Mandeal.


Franz Liszt: Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi bemol major, op 124
Solistă Polina Leschenko
Orchestra Naţională Rusă - dirijor Cristian Mandeal (16 decembrie 2007)